Ciprian Pardău Photography

La români (C.F.R), istoria se taie cu autogenul (partea 1)

2012-02-26T21:14:00.000+02:00

Înainte de a începe, aş dori să vă avertizez de faptul că ceea ce o să vedeţi mai jos nu s-a mai întâlnit niciodată în vreo ţară europeană care ţine la tradiţie, patrimoniu şi istorie. Evenimente de acest gen, din păcate, au început să se întâlnească tot mai des în această ţară, care nu mişcă nici măcar un deget pentru a salva anumite piese de muzeu cu un potenţial uriaş.

Dacă în ultimii 22 de ani, multe industrii s-au făcut nevăzute, doar despre una singură mai putem spune că s-a dezvoltat extrem de mult: colectarea fierului vechi. Cu toate că demersurile prin care se realizează profitul pe spinarea unei asemenea industrii sunt văzute la marginea legii, nimeni şi nimic nu le poate opri; poate şi din acest motiv totul se face în văzul tuturor. Dacă este la limita justiţiei, iar organizaţiile şi instituţiile patriei nu mişcă un deget pentru a opri dispariţia obiectelor de patrimoniu cu valoare în cadrul unei industrii asemenea celei amintite anterior, de ce să ne mai mirăm de faptul că este mai profitabil să vinzi decât să investeşti?

Pe toate aceste argumente au mizat şi cei din conducerea Societăţii Feroviare de Turism, în colaborare cu Slatina Remat, în momentul în care au vândut 5 vagoane din perioada 1909-1936. Deocamdată, totul sună (şi arată) legal, însă exact asta şi-au dorit şi stimabilii. Însă, dacă aruncăm privirile şi asupra unor cazuri similare ceva mai vechi, ne putem da seama destul de uşor de modul inteligent prin care se realizează frauda. Practic, conducerea S.F.T.-ului a vândut firmei Remat Slatina societatea (inclusiv piesele de patrimoniu) prin întocmirea legală a tuturor actelor şi a contractelor de vânzare-cumpărare necesare, pentru ca mai apoi să se poată realiza distrugerea şi vânzarea celor 5 vagoane amintite adineauri firmelor de colectare a fierului vechi, fără să mai fie nevoie de aprobări şi alte bariere de trecut.

Totul s-a petrecut pe liniile staţiei Bucureşti Obor, în cadrul lunii februarie a acestui an, unde până mai înainte de acest eveniment, au zăcut în paragină vagoanele. Este vorba despre componenţa fostului tren turistic al capitalei, numit pe atunci sugestiv "Trenul Bucureşti"; acesta a funcţionat până în anii 1990, după care a fost abandonat pe una dintre liniile abătute ale gării.

Când vorbesc despre componenţa fostului tren turistic, mă refer la următoarele: vagonul tip Hecht, de provenienţă germană, construit la începutul anilor `20, (fotografiat în vara lui 2011),

vagonul tip Breda, de provenienţă italiană, construit în aceeaşi perioadă, (fotografiat în vara anului 2011),

două vagoane tip BMX, construite la începutul anilor 1900, cu şasiuri originale, nu pe boghiuri, ci pe osii, (fotografiate în vara anului 2011),

şi vagonul tip restaurant, Astra Arad, construit în anul 1936, (fotografiat în vara lui 2011).

Din punct de vedere legal, totul este în regulă; nu s-a încălcat nici o lege aflată în vigoare, iar vagoanele nu sunt incluse în listele de patrimoniu. Ba mai mult, după ce siteul railnet.ro a mediatizat evenimentele petrecute în staţia Bucureşti Obor, cei de la CFR S.A. au publicat un comunicat de presă prin care anunţau public faptul că vagoanele nu sunt incluse în patrimoniu, iar demersurile prin care acestea sunt trimise la fier vechi se desfăşoară în termeni legali:

"Cele 5 vagoane din componenţa trenului Bucureşti au fost vândute prin B.R.M. ca mijloace fixe, material rulant – vagoane, conform prevederilor interne şi legilor în vigoare prin licitaţie publică şi nu ca fier vechi. Vagoanele la care se face referire nu sunt înscrise în inventarul patrimoniului cultural mobil conform actului nr. 2426/24.05.2011, emis de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. În urma contractului de vânzare-cumpărare, toate obligaţiile referitoare la cele 5 vagoane cad în sarcina noului proprietar."

În continuare, câteva fotografii din momentele în care vagonul, tip restaurant, Astra Arad era supus uitării. Drepturi de autor alocate utilizatorilor Daniel şi ZimbrulCarpatin ai siteului Railnet.ro:

... mobilierul din vagon...

... supus flăcărilor în momentul în care fotografii s-au distanţat. Având în vedere termenii legali prin care aceste foste rarităţi feroviare au fost distruse, nici măcar cei care au măcelărit vagoanele nu s-au sfiit să îşi continue treaba sub camerele de luat vederi. Ca dovadă, vă prezint fotografia următoare:

Imaginile în care sunt ilustrate momentele măcelului, au fost realizate în data de 16 februarie 2012, între orele 14-16, după amiaza. Ca o încheiere a acestei prime părţi din seria de articole ce vor apărea în scurtă vreme, vă prezint o ultimă imagine sugestivă:

Bibliografia acestei postări: (1), (2), (3), (4). Staţi pe aproape, cea de-a doua parte a articolului va apărea curând. Până atunci, toate bune!

Life in Pictures - Vehiculele din perioada Războaielor Mondiale

2012-02-25T23:31:00.001+02:00

Fotografiile vechi au avut întotdeauna un anumit parfum; un anumit sentiment pe care ţi-l oferă atunci când le treci pe sub ochi. Cu cât este mai veche imaginea, cu atât creşte mai mult plăcerea de a le vizualiza.

După cum bine ştiţi, mă pot declara un iubitor al tuturor lucrurilor trecute de o anumită vârstă; aşadar, am dat sfoară-n ţară şi v-am pregătit o scurtă prezentare a vehiculelor din perioada celor două Războaie Mondiale, dar şi dinaintea acestora. Sper să vă placă ceea ce aveţi ocazia să vedeţi. Vă doresc o duminică cât mai plăcută alături de familie şi prieteni! Sursa

Excursie fotografică - Împrejurimile Coșnei (19 februarie 2012)

2012-02-25T13:59:00.000+02:00

Salutare prieteni! Iată că am revenit în mediul online, după problemele vag descrise în ultimul articol postat pe blog; nici nu vă imaginaţi ce dor mi-a fost de voi toţi, dar şi de citirea blogurilor din fiecare dimineaţă. În toate aceste zile în care am adunat absenţele din online, am fost obligat să filtrez informaţiile oferite de televiziuni; un lucru absolut oribil, din punctul meu de vedere.

Oricum, haideţi să nu deviem de la subiectul principal al acestui post şi să începem prezentarea unuia dintre cele mai frumoase locuri din nordul Bucovinei. Am ales pentru aceasta tură fotografică ziua de duminică, 19 februarie, deoarece seninătatea cerului, dar şi dărnicia prin care soarele împrăştia raze de lumină, promiteau cadre superbe. Aşa a şi fost.

Mi-am început călătoria în jurul orei 12, colindând dealurile din apropierea comunei Poiana Stampei, locuri care mi-au oferit cadre şi peisaje superbe, printre care şi fotografia următoare (click pentru mărire):

Nu aveam prea multe ore de lumină la dispoziţie, aşa că m-am grăbit să ajung în punctul din care se puteau observa toate vârfurile şi culmile muntoase ce înconjoară depresiunea. Nu mi-a luat prea mult timp până să ajung acolo; am montat trepiedul, am aşezat cu grijă aparatul şi am început să fotografiez natura. Primul cadru pe care îl aveam în minte încă de când plecasem de acasă era acela în care sunt prezente două rânduri de pădure aflate la distanţă unul de altul. După câteva încercări ratate, am obţinut rezultatul dorit...

Entuziasmat de primele cadre reuşite, am continuat să memorez (fotografic vorbind) peisajele ce mă vegheau din toate colţurile naturii. Am slăbit sistemul de stabilizare al trepiedului, am repoziţionat aparatul, l-am fixat, am activat şi temporizatorul la două secunde, obţinând (click pentru mărire):

În fotografia anterioară, am reuşit să imortalizez nu mai puţin de nouă rânduri de pădure pe o distanţă de aproximativ 60 de kilometri, iar în depărtare, la o altitudine de aproximativ 1500 metri, telegraful din apropierea Bistriţei.

Nu m-am oprit la acest cadru, ci am modificat, din nou, poziţia aparatului pe trepied; l-am orientat spre vârful Ouşoru, unul dintre cele mai superbe vârfuri din zonă, ca aspect, pe timp de iarnă. Fără alte cuvinte înşirate fără rost, să vedem minunăţia...

După această captură, mi-am strâns echipamentul şi m-am deplasat spre un loc puţin mai înalt decât cel anterior, cu dorinţa de a imortaliza vârfurile albicioase ce se întindeau în faţa ochilor mei. Recunosc, nu am obţinut exact ceea ce mi-am dorit din primele încercări, însă după o pauză, zic eu, bine meritată, de circa 10 minute, am revenit, iar cu forţe proaspete şi o mai multă căldură în mâini am surprins ...

Nici nu mi-am dat seama când au trecut orele; se făcuse ora 16 şi aproape 50 de minute în momentul în care realizasem fotografia anterioară. Aşadar, mi-am strâns echipamentul, l-am aşezat cu grijă în rucsac şi am plecat spre casă. Nu am mers nici zece minute, că am fost nevoit să îl pun din nou la treabă, însă nu degeaba. A meritat să trag şi acest cadru, imaginea vorbeşte de la sine...

Să nu credeţi faptul că în cadrul acestei ture fotografice am realizat un număr enorm de fotografii. Nu. În aproximativ cinci ore, am adunat în jur de 60 de imagini, dintre care, după prima selecţie, au rămas în jur de 20, iar după cea de-a doua selecţie, au mai rămas doar cele prezentate mai sus. Pentru Comunitatea Foto, selecţia a fost şi mai drastică, din cele 60 de cadre rămânând doar două.

Pentru mine, această excursie a reprezentat căpătare de experienţă şi exersare a răbdării. Nu este chiar foarte uşor să înduri temperaturi de aproximativ -10 grade în momentele în care realizezi fotografii. Să nu mai vorbesc că este nevoie de foarte multă concentrare în momentul în care te gândeşti să apeşi butonul declanşator.

Eu vă mulţumesc pentru atenţie încă o dată şi îmi cer mii de scuze pentru zilele în care nu am reuşit să scriu pe blog. Toate bune!

Câteva probleme cu internetul

2012-02-21T11:06:00.001+02:00

Salutare prieteni. Vă scriu de la unul dintre cele două Internet-Caffe-uri din Vatra Dornei. Din păcate, trebuie să vă anunț faptul că mi-a picat conexiunea la internet pentru câteva zile. Așadar, voi aduna câteva absențe în online, cu părere de rău. Sper ca totul să se rezolve cât mai repede. Până atunci, sper să vă puteți delecta cu articole și fotografii mai vechi.

Până data viitoare, toate bune!

Life in Pictures - Iubire la -10 grade

2012-02-19T10:48:00.000+02:00

Salutare, dragi prieteni! Este duminică, iar după cum este normal, apare un nou articol în cadrul seriei Life în Pictures, demarată de Costin. Ei bine, dacă în postările anterioare v-am obişnuit cu fotografii mai mult sau mai puţin superbe, iată că astăzi aş dori să schimb acest lucru; am pregătit pentru voi, dar în special pentru EA, următoarele versuri:

Iubire la minus 10 grade cu plus (18 februarie 2012):
O rază-nvăluie trecutul în lumină,
În noaptea-n care eu cu tine mi-o petrec,
În parcuri, la izvor, ascunşi după "cortină",
Săruturi pe gât. Iubire. Mii de fiori prin trupuri ne trec...

Selecție foto - anul 2011

2012-02-17T19:56:00.000+02:00

Articolul acesta, cu toate că nu o spune titlul, reprezintă o retrospectivă întârziată a anului 2011 în materie de fotografie... Da, ştiu că ne aflăm în luna februarie, iar întârzierea a întârziat şi ea vreo două luni, dar mereu mă luam cu altceva şi uitam de acest articol. În fine, fără prea multe cuvinte, vă prezint cele mai bune fotografii ale anului ce tocmai a trecut:

Scurte despre service-urile auto din Arad

2012-02-17T09:28:00.000+02:00

Nu de multe ori scriu pe astfel de subiecte, însă dis-de-dimineaţă, la doar cinci minute după ora de trezire "normală", mi-am amintit de una dintre aventurile amuzante petrecute vara aceasta. Cum toate aventurile au loc în cadrul călătoriilor sau excursiilor, nici aceasta nu putea să fie mai ieşită din comun, să îi spunem aşa.

Undeva prin luna august mă aflam într-o drumeţie fotografică prin ţară, alături de doi prieteni cât de cât apropiaţi şi alţi doi fotografi din toată ţara; călătoria nu a fost vreun proiect puternic mediatizat, ci mai mult a reprezentat doar o organizare pusă la punct sub scop pur informativ şi pentru distracţie, bineînţeles. Şi dacă tot am menţionat în titlu faptul că voi vorbi puţin despre service-urile auto, clar am avut probleme cu maşina care ne slujea.

Deoarece toţi eram (suntem) tineri, nu dispuneam de sume uriaşe de bani pentru o sponsorizare cât de cât modestă, aşa că tot ce am putut obţine a fost un Logan de prin 2008. Şoferul ne tot spunea că merge bine, nu i-a făcut niciodată probleme la partea tehnică şi tot felul de astfel de abureli. Bineînţeles, nu prea l-am crezut noi, ceea ce într-un final ne-a dovedit şi soarta, undeva în apropierea Aradului. Nu cunoşteam locurile, nu aveam minute pe telefoane, nici net pe laptop-uri etc., aşa că ce-am făcut : am stat la "ia-mă nene" pentru a obţine şi noi numărul de telefon al unui service de prin apropiere. După aproximativ 40 de minute de şezut cu mâna întinsă în faţa a sute de maşini, oprise, culmea, un nene cu un Logan.

Respectuos, Gabi - unul dintre fotografi - îl întreabă pe şofer:
- Ziua bună; avem probleme cu maşina, nu ne puteţi da puţin telefonul să sunăm la un service auto, dacă aveţi vreun număr de telefon? Noi am rămas fără minute pe ale noastre...
- Da, vă dau să sunaţi; chiar ieri am făcut o vizită pe la serviceul ăsta; na telefonul!! (cu accentul clasic din Banat pus pe na)

Ne dăduse dânsul telefonul, arătându-ne în agendă numărul salvat ca service auto Arad. Nu am mai stat noi prea mult pe gânduri, aşa că am sunat. Au răspuns. După o altă întrebare respectuoasă adresată de acelaşi Gabi, cei de la service ne-au spus că dacă reuşim să tractam vehiculul până la atelierele lor, ne rezolvă în maxim două zile. Auzind asta, l-am rugat pe domnul cu Loganul să ne tracteze şi pe noi până în locul respectiv. După circa o oră am ajuns; iar după alte 20 de minute de inspecţie, unul dintre mecanicii de acolo ne spuse că se deconectase furtunul care alimentează cu combustibil motorul.

Pe scurt, dacă ridicam capota şi ne uitam pe acolo vreo cinci minute, rezolvam singuri problema; dar na, nouă ne-a trebuit service...eh, măcar nu a costat mult, doar 6 lei (de-o bere). După aventura aceasta nu putem decât să lăudăm perspicacitatea mecanicilor din Arad. Îi salutăm de aici, din Bucovina! Toate bune!

Fotografii din timpul construcției Coloanei Infinitului a lui Brâncuși

2012-02-16T22:28:00.000+02:00

Coloana Infinitului, prin masivitatea şi minunea a ceea ce se anunţa că va rezulta, a reprezentat un adevărat monument al acelor vremuri; s-au pus la muncă aproape 100 de oameni, toată tehnologia de vârf de pe atunci şi, bineînţeles, iscusinţa lui Brâncuşi.

Coloana este alcătuită dintr-o succesiune nesfârşită de module identice - trunchiuri de piramidă unite prin baza mare - cu semi-module la ambele capete. În imaginile atelierelor din Impasse Ronsin, fotografiate de Brâncuşi între 1917 şi sfârşitul anilor 1920, apar coloane din stejar şi plop cu două, trei, şase şi nouă module, a căror înălţime variază între 1,3 şi 7,17 metri. Tot istoricul îl puteţi trece pe sub ochi dând click aici.

Imaginile următoare reprezintă fotografii de arhivă, din timpul construcţiei sculpturii. Haideţi să ne delectăm, din nou, cu parfumul unor fotografii de modă veche:

Miercurea fără cuvinte - Peisaj de iarnă

2012-02-15T09:41:00.000+02:00

Bună dimineaţa, dragii mei şi bine v-am regăsit într-o nouă miercure învelită în plapuma albă a unei luni de februarie. În acest moment, în Ţara Dornelor, se dârdâie la nu mai puţin de -14 grade Celsius; acest impediment oferă, însă şi un real avantaj celor pasionaţi de ceea ce se numeşte artă fotografică. Aşadar, mai jos vă prezint în "exclusivitate" unul dintre cele mai reuşite peisaje montane ale anului 2012:

Despre serverele private de stocare

2012-02-14T21:41:00.002+02:00

Salutare prieteni! Ştiu că nu v-am obişnuit prea des cu articole pe tema IT-Internet, însă la ceea ce am scris în titlul acestui articol, nu am putut rămâne indiferent, să îi spun aşa. Vă întrebaţi de ce? Ei bine, majoritatea utilizatorilor de internet cred că serverele, în general, se folosesc în scopuri ilegale, murdare; doar pentru ca anumite grupuri de persoane să obţină privilegii în cadrul unui joc de tip RPG sau strategic online, care să îi plaseze pe un loc cât mai apropiat de vârful clasamentelor; dar nu este aşa!!

Serverele private vps oferă o gamă largă de domenii în care pot fi utilizate. În acest articol, însă, voi prezenta doar unul dintre ele, lăsându-vă pe voi să le descoperiţi pe celelalte. Unul dintre cele mai avantajoase moduri de utilizare a unui sever privat este acela de a-l folosi sub formă de hard extern. Ce vreau să spun; să luăm spre exemplu o companie multi-naţională de transport rutier de marfă. Având în vedere faptul că această companie oferă servicii de transport în cadrul a zeci de ţări, deţine cu siguranţă o uriaşă arhivă de documente în format electronic (că tot e la modă acest cuvânt) care, de asemenea, reprezintă garantat, un număr cu multe zerouri de spaţiu ocupat.

Dacă compania ar folosi câteva servere private, cu accesul a câtorva zeci de IP-uri, ar economisi spaţiu electronic foarte important şi ar avea garanţia că, în termenul valabil plătit firmei prestatoare, toată arhiva se află în siguranţă, neputând fi accesată de pe nici un alt computer, înafară de cel care este înregistrat cu IP-ul furnizat la încheierea contractului. Bineînţeles, acest mod de utilizare a serverelor de tip privat vps se poate realiza şi în timp ce (după ce fişierele au fost încărcate pe server) acestea nu mai există pe computerul înregistrat.

Având în vedere preţul foarte mic prin care se pot închiria serverele de acest tip, ideea de stocare în siguranţă a fişierelor de orice natură devine una deosebit de practică. Şi dacă tot am adus vorba de bani, haideţi să aruncăm puţin privirea peste oferta de preţuri a uneia dintre cele mai vechi companii româneşti care oferă astfel de servicii, MxHost.

Pentru cei care îşi doresc un server privat de mici dimensiuni, există următoarea ofertă, la preţul de 7,95 euro, care pune la dispoziţie memorie garantată de 512 MB, cu spaţiu de stocare de 40 GB şi un trafic lunar de 500 GB. La acest tip de server, beneficiaţi de activare instantă şi de un IP pentru accesare; însă, nu aveţi parte de management inclus.

Dacă ridicăm puţin ştafeta preţului pe care suntem dispuşi să îl plătim lunar, să spunem, până la suma de 24,95 euro, primim memorie garantată de 2048 MB, cu spaţiu de stocare de 120 GB şi un trafic lunar de 1500 GB. Ceea ce face mai scump acest pachet este numărul de IP-uri disponibile, două mai exact.

Dacă deţinem, să spunem, o companie multi-naţională, ne putem permite să plătim suma de 60 euro lunar, în schimbul căreia primim o memorie garantată de 6144 MB, cu un spaţiu de stocare de 200 GB şi de trafic lunar de până la 3000 GB. Unul dintre avantajele acestui pachet este numărul de IP-uri oferite, zece mai exact, care permit administrarea serverelor din mai multe sedii ale firmei în acelaşi timp.

Dacă ar fi să achiziţionaţi un astfel de server privat, în ce scopuri l-aţi folosi şi de ce?

Comparație între trecut și prezent (ep.9): Oameni de seamă: Gheorghe Spânu

2012-02-13T10:24:00.002+02:00

Salutare tuturor! În primele 8 articole din cadrul acestui proiect am vorbit, am prezentat şi ilustrat numeroase clădiri, majoritatea fiind sub titlul de monument istoric şi câteva străzi principale ale oraşului. Astfel, am ales, ca în cadrul celui de-al nouălea episod să discut puţin despre unii dintre cei mai de seamă oameni ai municipiului şi a satelor din jur; oameni fără de care staţiunea montană nu ar fi fost niciodată la fel.

După cum spune şi titlul, îl voi aminti pe medicul balneolog, Gheorghe Spânu. Acesta s-a născut în data de 2 mai 1867 în comuna Dorna Candrenilor (la 10 km distanţă de oraş). Şcoala primară a fregventat-o în Vatra Dornei, unde s-a remarcat ca fiind un elev cu foarte bine conturate înclinaţii intelectuale. La îndemnul profesorilor săi şi, atenţie, a primarului din acele timpuri, Vasile Deac, s-a înscris la liceul din Cernăuţi, unde a deprins o pasiune pentru ştiinţele medicale, fapt ce l-a împins să părăsească Cernauţiul pentru a-şi continua studiile la Viena, iar mai apoi, la Paris.

După ce a revenit în ţară, s-a stabilit în Vatra Dornei, unde a lucrat ca medic balneolog, urmând ca la scurt timp, în 1922, după pensionarea renumitului medic Arthur Loebel, să primească funcţia de medic-şef al staţiunii balneoclimaterice.

După 7 ani de activitate ca doctor, la data de 10 septembrie 1929, a fost ales primar al municipiului. În timpul mandatului său, a acordat o mare atenţie dezvoltării şi popularizării oraşului. În acest scop, a fondat publicaţia "Monitorul comunal", în care se publicau "avantajele băilor din localitate şi normele ce guvernau relaţiile cu publicul solicitant", după cum menţionează Petru Ţăranu în lucrarea sa, "Oameni de seamă", volumul II, 1998. În primăvara anului 1930, sub îndrumarea sa, au început lucrările de construcţie a halelor din piaţa de zarzavaturi,

iar în 1931, edificarea abatorului comunal. Din păcate, multe alte proiecte ale primarului Spânu au rămas nerealizate deoarece şi-a dat demisia, pe caz de boală, la data de 15 iulie 1931. S-a stins din viaţă la 17 ianuarie 1937, fiind înmormântat cu mari onoruri în cimitirul "Chilia" din partea de est a oraşului.

Singura s-a lucrare de specialitate publicată, a fost Vor hundert jahren... Ein Ruckblich auf den 100 jahr - Werdegang des Eisenbades Dorna - Vatra (CAZ 1 mai 1932), "Bibliographie der Bucovina", Cernăuţi, 1932.

Bibliografie:
1. Google Maps
2. Ţăranu, Petru - "Oameni de seamă", vol. II, Ed. Ţara Fagilor, 1998, pag. 350

Serbările Zăpezii, Vatra Dornei: CRBL & Trupa (11 februarie 2012)

2012-02-12T22:45:00.000+02:00

Cu toate că spectacolul ţinut de cei de la Crush, împreună cu Alexandra Ungureanu, a fost unul de excepţie, reuşind să încălzească suficient publicul, din momentul în care pe scenă a urcat CRBL, împreună cu mult cunoscuta sa trupă, totul s-a transformat într-o distracţie totală. Nu cred că a existat vreun spectator care să nu fi dansat sau cântat alături de Edi; bineînţeles, excepţia o fac, pentru a nu ştiu câta oară, jandarmii.

Am ataşat câteva fotografii din timpul concertului celui care a revoluţionat, cu adevărat, Serbările Zăpezii ale acestui an. Restul fotografiilor le puteţi vedea aici.

Serbările Zăpezii, Vatra Dornei: Crush & Alexandra Ungureanu (11 februarie 2012)

2012-02-12T21:51:00.001+02:00

Salutare, prieteni!! Ultimul weekend de distracţie de la Vatra Dornei a fost unul cu adevărat special; printre artiştii de seamă care au călcat treptele scenei de la baza pârtiei Parc în seara de 11 februarie, putem aminti trupa Crush, împreună cu Alexandra Ungureanu, mc-ul şi dj-ul Michael Star şi mult cunoscuta trupă de dans Simplu, alături de nimeni altul decât CRBL.

Evoluţia Alexandrei a întâmpinat doar aplauze şi multe, multe felicitări din partea unuia dintre cele mai numeroase publicuri văzute în ultimii ani la Serbările Zăpezii; cel puţin 1500 de persoane au cântat şi dansat la minus 18 grade celsius timp de nu mai puţin de 3 ore de spectacole. Seara s-a terminat cu aproximativ 8 minute de focuri de artificii, urmată de o retragere masivă în cele mai cunoscute cluburi ale oraşului.

Mai jos am ataşat câteva fotografii din timpul concertului celor de la Crush & Alexandra Ungureanu, menţionând faptul că restul fotografiilor pot fi vizualizate pe pagina de Facebook a ziarului, radioului şi televiziunii Orion Media.

Life in Pictures - Fotografii memorabile

2012-02-12T08:13:00.000+02:00

De când mă ştiu, mi-au plăcut enorm fotografiile vechi deoarece au acel farmec care mă face să vreau să văd tot mai multe şi mai multe. Ştiu foarte bine că printre cititorii mei fideli există pasionaţi de vechituri, aşa că am pregătit o mică colecţie de 5 fotografii memorabile, vechi de mai bine de 80-100 de ani. Eu nu vă mai spun decât că vă doresc un weekend plăcut şi o duminică superbă! V-am ţucat !!!

Picturi reprezentând orașul Vatra Dornei - David Croitor

2012-02-11T12:03:00.000+02:00

De mult vroiam să public acest articol, însă de fiecare dată îi luăm faţa cu altceva. Însă, iată că acum i-a venit şi lui timpul. Vatra Dornei, fiind un orăşel nu tocmai mare, nu a beneficiat de numeroşi artişti pictori, însă există câţiva care s-au remarcat prin lucrările lor absolut superbe. Printre aceştia se numără şi David Croitor, pictor născut în Suceava în 1958. Ulterior, s-a stabilit în Ţara Dornelor, unde a realizat o mare parte din lucrările sale. Tot aici a ţinut numeroase expoziţii şi tabere de pictură, care l-au făcut cunoscut, cel puţin, în plan judeţean.

Şi-a lăsat meseria, a vândut casa şi a făcut totul pentru a putea rămâne doar cu nuanţele lui de culoare, pe care le aşterne cu atâta dăruire şi pasiune pe picturile sale. Din partea mea, toată stimă şi respectul acestui om extraordinar. Mai jos, am ataşat câteva dintre picturile în care a reuşit să ilustreze perfect viaţa şi parfumul oraşului Vatra Dornei:

Am reuşit să identific cu uşurinţă majoritatea locurilor ilustrate în picturile prezentate mai sus. Este absolut superb modul în care domnul David a reuşit să transpună realitatea pe o bucată de pânză cu ajutorul a doar două mâini şi câteva culori. Absolut superb...

Cum am ajuns să fiu fotoreporterul unei publicații scrise

2012-02-09T21:51:00.000+02:00

Salutare tuturor şi bine v-am regăsit după aproape trei zile, în care, blogul a rămas neîngrijit; îmi cer scuze pentru fapta mea, însă am fost foarte ocupat cu finisarea primului meu articol publicat în presa scrisă şi alte treburi în offline.

Nu vreau să deviez de la subiectul principal al acestui post, aşa că vă spun mai pe scurt faptul că am devenit fotoreporter al ziarului din Vatra Dornei, "Monitorul de Dorna". Se întâmpla la începutul lunii ianuarie, însă de abia acum am avut ocazia să îmi anunţ şi cititorii.

Tot astăzi a apărut la chioşcurile de presă şi ziarul cu numărul 211 al publicaţiei, care, spre bucuria şi entuziasmul meu de tânăr la 16 ani, conţine două fotografii realizate în cadrul Serbărilor Zăpezii...

...şi unul dintre episoadele proiectului "Comparaţie între trecut şi prezent", care aduce în faţa cititorilor fotografii vechi de arhivă şi informaţii relevante despre primăria oraşului, construită în 1897.

Articolul poate fi citit şi pe pagina oficială a publicaţiei, accesând urmatorul link. Dacă vă întrebaţi cât câştig din toată treaba asta cu presa scrisă, ei bine, este exact ca şi în cazul vieţii de blogger: la început o fac din pasiune, iar dacă se dovedeşte că ceea ce fac, fac bine, cu siguranţă vor apărea şi merite; eu nu am cerut şi nu voi cere niciodată ceva ce nu merit.

Serbările Zăpezii, Vatra Dornei: Trupa Datina (4 februarie 2012)

2012-02-07T22:05:00.000+02:00

Cu toate că cei de la Taxi au avut unul dintre cele mai reuşite concerte de la Serbările din acest an, nici cei doi membri ai trupei Datina nu s-au lăsat mai prejos. Cele mai cunoscute melodii au fost cântate de întregul public, printre spectatori încingându-se numeroase hore şi perechi de dans. După doar două minute de la coborârea lor de pe scenă, publicul i-au rechemat pentru a mai cânta o ultimă piesă. Mai jos fotografii de la superba lor prestație, iar pentru a vizualiza toate fotografiile, vă invit să accesați pagina de Facebook a ziarului, televiziunii și radioului Orion Media, la care prestez.

Serbările Zăpezii, Vatra Dornei: Trupa Taxi (4 februarie 2012)

2012-02-06T22:48:00.000+02:00

Nu cred că ar trebui să mai menţionez faptul că spectacolul oferit de cei şase membri ai trupei Taxi a fost ceva de excepţie; ca de obicei, bineînţeles. Cele aproape 1100 de persoane prezente în faţa scenei, amplasate lângă Cabana Schiorilor, la baza pârtiei Parc, au cântat, dansat şi s-au amuzat pe cele mai cunoscute piese ale celor de la Taxi, în ciuda temperaturarii coborâte la nu mai puţin de 15 grade, cu minus. După cum era de aşteptat, cea mai îndrăgită şi cerută melodie a fost "Cele două cuvinte", însă piesa "NonStop" a făcut şi ea adevărate furori.

Pentru mine, ca blogger şi fotograf, a fost pentru prima dată când i-am văzut live pe băieţi, iar sincer să vă spun, mi-au fost tare dragi; nu că acum s-ar fi schimbat ceva. Ca de fiecare dată, la Vatra Dornei, după concert, spectacolul s-a încheiat cu un superb foc de artificii. În cele ce urmează, vă prezint câteva dintre fotografiile de la concertul Taxi, iar pe restul vă invit să le vizualizaţi pe pagina de Facebook a ziarului, televiziunii şi radioului Orion Media. De asemenea, la finalul articolului, am ataşat filmarea momentelor în care se cânta piesa "Cele două cuvinte".

și clipul video promis la începutul articolului:

Sper că v-a plăcut. Eu vă mulţumesc, pentru a nu ştiu câta oară, pentru atenţie; iar până data viitoare, toate bune vă doresc!

Life in Pictures - Album de familie

2012-02-05T21:18:00.000+02:00

Înainte de a începe, aş dori să îmi cer scuze Mirelei pentru absenţa articolului meu din cadrul seriei Parfumurilor copilăriei; mi-a plăcut tema enorm, însă timpul liber din offline m-a forţat să nu particip.

Revenind la articolul duminical şi nu la Repausul Dominical , pentru astăzi v-am pregătit ceva special via Muzeul de Fotografie. Este vorba despre un vechi album fotografic de familie, realizat în jurul anilor 1920-1925 în capitală, aparţinând, cel mai probabil, inginerului Negrescu şi familiei sale. Imaginile, în prezent ajunse la gradul de documente, prezintă membrii unei familii bucureştene în timpul mai multor şedinţe foto realizate în anotimpuri diferite.

Din păcate, detaliile arhitecturale prezente în fotografii, oricât de mult timp ar fi studiate, nu indică o zonă anume, ceea ce face aproape imposibilă dezvăluirea locului realizării următoarelor cadre. Înainte de a începe, aş dori să îi mulţumesc lui Alex Gâlmeanu pentru fotografii şi domnului Veniamin Micu, cel care ne-a oferit accesul la asemenea comori.

Luând în considerare vechimea şi importanţa pieselor adineauri prezentate, copiile lor reprezintă fotografii în format digital, scanarea acestora nici măcar luându-se în considerare; cu toate că pare un gest inofensiv, o expunere la lumina puternică a unei imprimante ar însemna afectarea calităţii şi a duratei de viaţă a pieselor. Vă mulţumesc încă o dată pentru atenţie, iar până data viitoare nu vă pot ura decât o seară plăcută şi toate bune!

Despre A.C.T.A.

2012-02-05T09:44:00.000+02:00

Încă de când a început toată nebunia asta cu A.C.T.A. au început să apară sute de articole scrise în blogosferă, imagini şi clipuri distribuite pe reţelele de socializare, poveşti pe chaturi, conversaţii pe Skipe, Messenger sau Windows Live, etc; însă mulţi dintre cei la care a ajuns această informaţie au luat totul ca pe o glumă, din păcate!

Acum nu am venit eu mai răsărit să explic tuturor cum stă treaba aceasta cu adevărat, însă v-am pregătit mai jos un clip care explică în câteva minute mai bine decât ar explica conducătorii ţării într-o conferinţă de presă. De asemenea, după ce vizionaţi clipul, vă rugăm să semnaţi următoarea petiţie aici.

Ca blogger și utilizator al Internetului, vă mulțumesc!

Portretul fotografului la tinerețe

2012-02-03T20:09:00.000+02:00

Doi români calificați în finala Premiilor Mondiale pentru Fotografie, 2012

2012-02-03T10:12:00.000+02:00

Recent s-a anunţat lista nominalizaţilor la Premiile Mondiale Sony pentru Fotografie din anul 2012, în cadrul căreia, printre peste 120.000 de participanţi se numără şi doi români de ai noştri.

Este vorba despre Felicia Simion, nominalizată la categoria "Portret" în cadrul competiţiei "Youth", cu următoarea fotografie:

şi Ionuţ Hrenciuc, nominalizat la categoria "Panoramă" în cadrul competiţiei "Open", cu următoarea fotografie:

Reprezentanţii Premiilor Mondiale pentru Fotografie au anunţat participanţi înscrişi din 171 de ţări, numărând atât nume celebre, cât şi anonimi care au impresionat prin capturile prezentate. Ce altceva putem să mai spunem, decât FELICITĂRI celor doi români ajunşi în finală! Mai multe detalii, aici.

Scurt tratat al cinematografiei românești (1): "Nemuritorii", absolut jalnic!!

2012-02-02T22:18:00.000+02:00

Cu toate că nu am o vârstă foarte înaintată, am văzut la viaţa mea sute de filme (şi nu exagerez), majoritatea fiind producţii româneşti sau colaborări cu alte case de film străine. Am văzut orice mi-a căzut în mână, de la cele ale lui Sergiu Nicolaescu până la cele regizate de Mircea Veroiu sau Mircea Mureşan. Am avut ocazia să vizionez adevărate rateuri cinematografice, dar şi capodopere care merită toată atenţia, de la filme de care foarte puţini au auzit până la cele comerciale, produse doar pentru a fabrica bani şi a urca în topuri, fără să se mai fi ţinut cont de adevărata artă.

Unul dintre cele mai proaste filme, producţie românească, vizionate până în prezent este "Nemuritorii", regizat de Nicolaescu, un comunist adevărat al artei filmului. Producţia prezintă povestea unui grup de prieteni, toţi foşti luptători ai oastei voievodului Mihai Viteazul, care după lungi perioade de timp în care au fost despărţiţi, s-au reîntâlnit pentru a duce la final jurământul depus cu mult timp în urmă, şi anume, cel al înfăptuirii Unirii. Cu toate că povestea în sine atrage nenumărate perechi de ochi curioase atunci când se citeşte sinopsisul (descrierea), cele aproape două ore de bandă nu prezintă decât roluri jucate prost, asta poate şi deoarece multor actori ai distribuţiei le-au fost atribuite roluri care nu îi scot deloc în evidenţă, ba mai rău, reuşind să decadă şi mai mult valoarea unei poveşti istorice, cândva plină de glorie. Printre multe alte roluri falsate, putem aminti evoluţia jalnică a lui Geo Costiniu, Sergiu Nicolaescu, Colea Răutu şi chiar Ilarion Ciobanu, singurele replici "recitate" peste aşteptări fiind atribuite lui Gheorghe Dinică, Ion Besoiu, Jean Constantin, şi doar câteva momente lui Amza Pellea. Singurul plus al producţiei este cel oferit coloanei sonore, fiind realizată complet de cei de la Phoenix. Cu toate că ideea de a folosi muzică rock pe fundalul unui film istoric sună puţin deplasat, ritmurile alerte conferă o anumită atmosferă momentelor critice din poveste.

Mai jos am ataşat una dintre puţinele replici absolut geniale ale lui Amza Pellea. Cu toate că actorul "execută" doar un scurt moment de mimică, urmat de un monolog în versuri, întregul ansamblu prezintă valoarea unui actor!!

Staţi geana pe blog, de cel puţin două ori pe săptămână voi scrie noi articole cinematografice în care voi vorbi despre producţii româneşti de excepţie dar şi despre adevărate rateuri prezentate de-a lungul timpului. Până data viitoare, însă, vă doresc numai bine!

Comparație între trecut și prezent (ep.8): Primăria orașului Vatra Dornei (II)

2012-02-02T01:24:00.000+02:00

Salutare tuturor şi bine v-am regăsit în cadrul unui nou articol aparţinând seriei de comparaţii fotografice. Cu toate că am mai vorbit într-un articol anterior despre primăria oraşului-staţiune Vatra Dornei, am ales să revin asupra edificiului, de data aceasta cu mult mai multe informaţii istorice şi fotografii vechi, de arhivă. Având în vedere faptul că aceste articole conţin informaţii care până în momentul scrierii lor nu existau nicăieri pe internet, îmi rezerv dreptul de autor al acestora, permiţând copierea doar după ce s-a semnat un acord în scris, încheiat în prealabil. Acestea fiind spuse, vă invit să vă delectaţi cu o nouă călătorie în timp.

Ideea construirii primăriei (arhitect Paul P. Brang) din Vatra Dornei a aparţinut primarului din acele vremuri, Vasile Deac, care după vizita sa la curtea împăratului Franz Joseph (în imaginea din dreapta), a obţinut aprobarea de amenajare a târgului în staţiune balneoclimaterică de nivel european. După nenumărate discuţii şi contradicţii, s-a dat curs lucrărilor de efectuare a planurilor de construcţie. În acest scop, în anul 1883, Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina, a alocat suma de 106.000 florini, urmând ca la scurt timp, profesorul universitar de medicină Ludwig, chimistul de renume european dr. Loebel, dr. Clar, inginerii Crasuschi, Isecescu şi arhitectul Paul P. Brang să fie angajaţi pentru realizarea unor studii de specialitate în cadrul realizării unui amplu proiect de renovare al staţiunii, în care, bineînţeles, era inclusă şi clădirea Palatului Comunal. Mai jos, o fotografie realizată din parcul Runc, în anul 1909, asupra zonei pe care s-a construit monumentul istoric:

În cadrul celei de-a doua vizite la curtea împăratului austriac, primarul Vasile Deac a prezentat un proiect îmbunătăţit de modernizare a întregii staţiuni, plus o machetă minuţios realizată de arhitectul clădirii, Paul Brang. Franz Joseph, împăratul, nu a ezitat nici o clipă să de-a curs lucrărilor de execuţie a tuturor clădirilor prezente pe machetă, ba chiar, fiind impresionat de munca primarului şi a echipei sale, le-a acordat medalia Crucea de argint cu coroană pentru merite. La scurt timp, primarul a rezervat suma de 60.000 florini destinaţi construcţiei Palatului Comunal, urmând să se caute întregi echipe de muncitori şi firme de construcţii care să se conformeze unor astfel de proiecte.

După cum menţionează şi Petru Ţăranu în lucrarea sa, "Memoria Dornelor", vol. III, "Primarul Vasile Deac, în timpul unei vizite de documentare la Florenţa, în Italia, împreună cu arhitectul Brang, a prospectat şi posibilităţile de recrutare a forţei de muncă specializată în construcţii monumentale. [...] În primăvara anului 1891, a sosit la Vatra Dornei, pe cheltuiala primăriei, un meşter italian cu care urma să se convină în detaliu contractarea lucrărilor de construcţie a Palatului Comunal. [...] La scurt timp, ambele părţi au căzut de acord asupra termenului de începere a lucrărilor - ultimul semestru al anului 1895 - şi de predare "la cheie" în luna septembrie 1897."

Având în vedere uriaşa recompensă promisă de primar meşterului italian pentru respectarea termenului de construcţie şi a altor detalii ale proiectului, acesta a început, încă din anul 1891, mobilizarea unor ample forţe pentru asigurarea celor necesare începerii lucrărilor de zidire a clădirii. Însăşi Vasile Deac, din dorinţa dusă la superlativ de a conduce o staţiune de nivel european, şi-a "donat" fiul, pe George Magica, şantierului Palatului Comunal, ca muncitor şi supraveghetor în respectarea planurilor de construcţie ale arhitectului Paul Brang. (În imaginea următoare, putem observa clădirea Palatului Comunal în anul 1912; în dreapta acestuia, se poate observa şantierul de construcţie al oficiului poştal dornean (special semnalat pentru Max Peter), click pentru mărire):

Vasile Deac, văzând că totul mergea bine pe şantierul de construcţie a primăriei şi a şcolii primare, a trecut la clarificarea problemelor de discuţie cu privire la edificarea Palatului Naţional Român şi a Gării Vatra Dornei-Băi. Graţie seriozităţii şi competenţei meşterului italian cu care s-a tratat proiectul de construcţie al Primăriei, edificiul a ajuns în faza de finalizare încadrându-se în termenul stabilit în 1891. La sfârşitul lunii septembrie 1897, Palatul Comunal s-a inaugurat cu mare fast. Sfinţirea a fost realizată de un sobor de şase preoţi, urmată de evoluţia corului poporenilor, a formaţiei de dansuri populare dornene şi de un scurt program artistic oferit de elevii şcolii primare.

Clădirea şi dotările din interiorul acesteia s-au păstrat intacte până în Primul Război Mondial; după declanşarea luptelor în zona Dornelor, un obuz tip "Diki Berta" a lovit în plin clădirea, provocând daune serioase, mai ales în interior. Faţadele şi acoperişul au fost distruse; mobilierul, elementele decorative, uşile, geamurile, au suferit, de asemenea, deteriorări substanţiale. Pierderea cea mai mare a fost reprezentată de distrugerea oglinzilor de cristal, a frescelor şi candelabrelor din holul primăriei.

Distrugerile provocate de cel de-Al Doilea Război Mondial au afectat mai puţin clădirea Palatului Comunal; candelabrele din sala de protocol fiind principalele obiecte furate de armata germană în timpul retragerii din oraş. Ca mai toate monumentele arhitecturale ale oraşului şi primăria a fost tratată cu indiferenţă în perioada 1945-1980, timp în care, în zona sudică a aripii estice au apărut fisuri pronunţate ce ameninţau minunatul edificiu istoric.

Astfel, în perioada 1984-1986, Palatul Comunal a fost consolidat, renovat şi restaurat din fonduri provenite din donaţie publică. La această acţiune de restaurare a monumentului istoric, a participat şi inginerul Ştefan Pall, singurul specialist din oraş care a reuşit să oprească degradarea edificiului. Acesta, ajutat de fraţii săi, Olaru şi zugravul Arotăriţei, a reuşit să scoată de sub straturile de var elementele decorative şi culorile originale, curăţând, după un procedeu meticulos, picturile şi conturul frizelor aplicate în 1897 de către pictori, din păcate, necunoscuţi.

Pentru ca restaurarea finală să capete un aer cât mai original, primarul din acea vreme a invitat la faţa locului mai mulţi bătrâni, care au cunoscut clădirea în perioada tinereţii lor. Discutându-se, în amănunt, cu fiecare în parte, s-au descoperit informaţii relevante pentru realizarea operei de restaurare. Din păcate, după ce s-au readus la viaţă superbe frize şi combinaţii cromatice extraordinare, datorită noii conduceri sosite, în 1988, "în vârful" comunităţii dornene, acestea au fost acoperite, din nou, de noi zugrăveli, utilizându-se aşa zise soluţii moderne, care au dus la "îngroparea" unor adevărate izvoare istorice care vorbeau, de la sine, despre gloria unui primar vrednic, numit Vasile Deac.

Mai jos, vă prezint şi comparaţia fotografică pe care v-am pregătit-o şi care ar trebui să reprezinte "atracţia" principală a acestui articol:

Imaginea din stânga a fost realizată undeva în jurul anului 1935, bănuiesc, iar cea din dreapta, pe 28 ianuarie 2012. Dacă măriţi imaginea, veţi observa că şi monumentul eroilor, din partea stângă a ambelor imagini, şi-a schimbat aspectul; însă acest monument va fi prezentat într-un articol viitor. Un alt punct în comun al celor două imagini este anotimpul în care au fost realizate, fiind de la sine înţeles!

Acesta a fost cel de-al optalea articol din cadrul comparaţiilor fotografice; îmi cer scuze dacă am plictisit pe unii, însă cred că aceste informaţii istorice merită trecute în revistă, cel puţin de localnici şi turişti. Eu vă mulţumesc, din nou, pentru atenţie, vă aştept părerile, iar până data viitoare vă doresc toate bune!

Miercurea fără cuvinte: De pe la concerte

2012-01-31T20:21:00.000+02:00

Având în vedere faptul că acest articol este primul din cadrul Miercurei fără cuvinte, v-am pregătit o fotografie puțin mai specială, cel puțin pentru mine, ca fotograf. Aceasta a fost realizată în cadrul concertului celor de la Intensiv în primul weekend al Serbărilor Zăpezii din Vatra Dornei, din 28 ianuarie 2012. Sper să vă placă și vouă! Seară faină și o miercure cât mai "albă".

Serbările Zăpezii, Vatra Dornei: Dj Rynno & Sylvia (28 ianuarie 2012)

2012-01-31T09:47:00.000+02:00

Dj Rynno&Sylvia a fost cea de-a patra formație care a urcat pe scena de la baza pârtiei "Parc" din Vatra Dornei, după Intensiv, Reload și Odyssey. În cele 45 de minute pe care le-au avut la dispoziție, Sylvia, împreună cu frumoasele sale dansatoare, s-au dat în spectacol, în adevăratul sens. S-a cântat muzică bună, playback nu s-a făcut, iar mulțimea a dansat pe tot parcursul concertului (poate și din cauza frigului, la -17`C). Mai jos fotografii:

Serbările Zăpezii, Vatra Dornei: Trupa Impact (28 ianuarie 2012)

2012-01-30T23:43:00.000+02:00

La fel ca şi concertul oferit de sucevenii trupei Odyssey, despre care am scris aici, Impact a reuşit să aducă mulţimea adunată în faţa scenei în delir. Cei aproape 1000 de oameni au cântat şi au dansat alături de aceştia, iar cele două dansatoare venite la pachet împreună cu soliştii vocali, au încins atmosfera. Seara a fost încheiată de un minunat foc de artificii oferit de sponsorii evenimentului. Mai jos, fotografii de la concertul din Vatra Dornei, din 28 ianuarie 2012:

Serbările Zăpezii, Vatra Dornei: Trupa Odyssey (28 ianuarie 2012)

2012-01-29T22:33:00.000+02:00

Concertul oferit de trupa suceveană Odyssey, în jumătatea de oră pe care au avut-o la dispoziţie pentru a încinge atmosfera pe scena amplasată la baza pârtiei "Parc" din Vatra Dornei, a fost unul cu adevărat superb. Rock nu s-a cântat, nici a folk nu a sunat, ci mai mult a părut a fi un stil de muzică pe care l-am putea denumi country românesc. Mie unul, cu toate că nu am avut prea mult timp la dispoziţie pentru a-i asculta live, mi-au plăcut enorm; având în vedere faptul că cel de-al doilea album al lor, "Povestitorul" îl aveam întipărit în minte de mult timp înainte de a sosi băieţii la Vatra Dornei. Fără alte cuvinte, nu pot decât să îi felicit pe cei 4 membri ai trupei. Mai jos fotografii de la concertul din 28 ianuarie 2012:

Life in Pictures - Artificii la Serbările Zăpezii din Vatra Dornei, 28 ian. 2012

2012-01-29T10:03:00.000+02:00

După extraordinarele concerte ale trupelor Impact, Reload, Intensiv, Odissey, Dj Rynno & Sylvia, organizatorii ne-au oferit un foc de artificii absolut superb. Vizionare plăcută vă doresc!

Urmărind un maestru (3)

2012-01-28T10:11:00.000+02:00

Primele două fotografii din această serie le puteți vizualiza aici și aici.

Mireasma unui parfum de modă veche

2012-01-27T20:25:00.000+02:00

Povestea parfumată a pornit de la Mirela!

Povești parfumate mai puteti citi și la: Carmen, Mirela, Rokssana, Max Peter ...

Ninge??? Oaaauuu!!!

2012-01-26T21:15:00.000+02:00

Se dă fotografia de mai sus realizată în Bucureşti, Griviţei, în perioada în care nu existau autovehicule, însă existau tramvaiele electrice. Nămeţi de aproximativ 4 metri, clădirile parcă nu existau, doar un tramvai şi multă, multă zăpadă. Acum, să revenim în 2012. E ianuarie. Ziariştii şi televiziunile de pretutindeni anunţă cod galben şi portocaliu de ninsoare. Peste 180 de drumuri ale patriei se află sub nămeţi, oamenii nu mai pot ajunge acasă, nu pot merge la servici sau cumpărături, iar dacă tot am deschis subiectul, nimeni nu mai poate ajunge la crâjmă. În Bucureşti, pe toate aleile grămezi de circa un metru; blocaje, ambuteiaje, ambulanţele nu mai ajung acolo unde este nevoie, iar populaţia este înfiorată.

Haideţi totuşi să revenim la realitate! Bine, înţeleg că situaţia e "gravă", însă dacă am avea un sistem care să funcţioneze normal şi un plan pentru curăţarea drumurilor...

Desktop de blogger - leapșă

2012-01-25T22:22:00.000+02:00

În primul rând vreau să îi mulțumesc lui Silviu pentru invitația trimisă. Nu îmi place să refuz astfel de invitații şi nici să ignor blogerii, indiferent din ce parte a internetului scriu. Aşadar, fără prea multe cuvinte, vă prezint desktopul meu:

Şi da, recunosc, am făcut puţină curăţenie înainte de a realiza print-screen-ul.
Această leapşă, după cum se cuvine, o trimit următorilor: Max Peter, Nima, Geanina, Pandhora, Costin, SoriN, Doru, Melly, Diverse, Cris-Mary, Carmen, Calin, Elena, Cristi, Tu1074 şi oricui mai doreşte. Toate bune!

Urmărind un maestru (2)

2012-01-24T14:46:00.001+02:00

Piese de colecție (1)

2012-01-24T13:50:00.000+02:00

Încă de când aveam 7 ani, tata şi-a dorit să devin un colecţionar. Îmi povestea mereu cu ce se ocupau aceşti oameni, cât de fericiţi erau când completau o părticică din clasoare, sau cât de mult se "zbăteau" pentru a obţine o piesă lipsă. Îmi plăceau la nebunie acele poveşti; şi acum îmi plac... Tot în acea perioadă a copilăriei mele, am aflat de colecţiile tatei. În afară de sutele de abţibilduri de la guma Turbo, tata aduna bancnote, monede şi documente vechi. Îmi spunea că îl relaxa atunci când îşi admira piesele pe care le avea. Pe atunci un clasor costa o avere, aşa că îşi ţinea documentele şi bancnotele în cărţile din biblioteca bunicului.

Toate acele poveşti mi-au stârnit "apetitul" pentru lucrurile vechi. În fiecare zi stăteam cu orele în podul bunicului; cercetam fiecare colţişor, fiecare loc întunecat, ba chiar am desfăcut şi podelele. Găseam tot felul de lucruri neînsemnate, fără valoare; probabil că şi acum se mai găsesc într-o veche cutie de carton.... La vârsta de 8 ani, tata mi-a dăruit toate colecţiile sale, însă cu o singură condiţie: să continui ceea ce el a început. I-am promis atunci. În domeniul numismaticii nu intru în detalii, însă ţin minte că dosarul cu documente vechi număra în jur de 50 de piese; nu multe, însă toate erau speciale. Acum, dosarele s-au înmulţit, la fel şi numărul pieselor; în jur de 400, dacă nu şi mai multe.

Printre toate, se numără şi documentul următor (click pentru mărire):

Este o veche carte de alegător, din perioada 1930-1939, de pe vremea când judeţul Suceava se numea judeţul Câmpulung. O am în dosare de mai bine de 3 ani. Ştiu că am găsit-o în podul unei case părăsite, în buzunarul unui costum popular, singurul care mai rămăsese în şifonierul de acolo. Odată purta scrisul perfect caligrafic al unui domn bine, însă acum, după ce timpul şi-a lăsat amprenta, nu se mai poate observa decât semnătura judecătorului (click pentru mărire):

O analiză sub lumina ultravioletă, probabil, ar scoate la iveală mult mai multe detalii; chiar sunt curios ce informaţii ascunde timpul sub petele de culoare cenuşie. Nu-mi pot alege cuvintele pentru încheiere, însă vă salut cum se cuvine. Toate bune!

Urmărind un maestru (1)

2012-01-23T13:43:00.000+02:00

Comparație între trecut și prezent (ep.7): Clădirea Izvorului "Sentinela"

2012-01-22T22:03:00.000+02:00

Salutare tuturor. Dacă ar fi să facem un mic recensământ a ceea ce s-a scris până acum în cadrul proiectului, am putea aminti: Gara Băi, Primăria, Casa "Vladimir", strada Republicii (două articole) şi strada Dornelor. Sincer, mă bucur enorm de faptul că acest proiect a căpătat puţin contur în blogosferă, pe reţelele sociale şi implicit în cadrul oraşului. Până în momentul de fată putem număra 3 referiri în blogosferă, 1 menţionare în cadrul unei emisiuni radio şi 2 parteneriate media începute. De asemenea, iniţiativa se bucură de banner, afiş şi comunicat de presă, toate oficiale.

În fine, să lăsăm deoparte oficialităţile de primire şi să începem prezentarea unuia dintre cele mai importante izvoare de apă minerală a oraşului Vatra Dornei, astăzi aflat, din păcate, în continuă degradare.

Edificarea clădirii izvorului a fost în directă legătură cu noul aspect al staţiunii Vatra Dornei din acele timpuri. După cum spune şi fostul primar al oraşului, Petru Ţăranu, în monografia sa, "Memoria Dornelor", vol. III, o staţiune de un asemenea rang trebuia să dispună, în concepţia acelor vremi, de unul sau mai multe izvoare de apă minerală destinate publicului interesat. Aşadar, în anul 1895, după efectuarea analizelor chimice, prezentate în partea de jos a articolului, au început lucrările de captare a izvorului, folosindu-se cele mai moderne metode şi materiale din acele timpuri. În primăvara anului 1896 s-a dat curs lucrărilor de construcţie, acestea finalizându-se (tot) în anul 1896, rezultând o clădire realizată în stilul castelelor medievale din cele mai vechi timpuri.

După sfinţirea clădirii şi a izvorului, "complexul" a fost botezat cu numele de Falkenhein, după numele contelui Falkenhein, ministru al agriculturii în Guvernul Imperial din acele timpuri, cel care a propus, la 18 august 1883, spre aprobare, la Curtea Imperială, prima documentaţie privind dezvoltarea oraşului ca staţiune balneoclimaterică.

Însă, numele de Falkenhein nu a rezistat decât aproximativ 2 ani, urmând ca la data de 16 aprilie 1898, după înfiinţarea Societăţii Culturale Române "Sentinela" cu filiala în Vatra Dornei, acesta să fie schimbat în "Sentinela". În timpul Primului Război Mondial, turnul clădirii izvorului a fost folosit ca punct de observare militar, având în vedere că în sala de festivităţi a cazinoului (aflat în imediata apropiere) se organizau fregvent importante întâlniri ... militare. Începând cu cel de-al Doilea Război Mondial, izvorul şi-a pierdut treptat din debit şi din calitatea curativă a apei, urmând ca la scurt timp să îşi piardă şi din renume; astfel, din gloria a ceea ce a fost odată, a mai rămas doar clădirea, un simbol arhitectural al staţiunii.

Efectuarea analizelor chimice apei minerale:
După măsurătorile efectuate în 1888, a rezultat că izvorul avea un debit de 0,8 litri/minut. După 8 ani, Ludwig, profesor la Facultatea de Medicină din Viena, a sosit la Vatra Dornei pentru a lua probe destinate analizei de laborator. În timpul recoltării acestora, s-a înregistrat un debit de 12000 litri/zi, iar temperatura apei se ridică la 10,5 grade C. La o probă de 10 litri apă minerală, după analizele de laborator, s-a înregistrat următoarea compoziţie chimică:

La 18 mai 1930, profesorul doctor Costeanu, de la Institutul de Chimie al Universităţii din Cernăuţi, a sosit la Vatra Dornei pentru a realiza o nouă analiză chimică a apelor minerale ale izvorului "Sentinela". În timpul recoltării probelor, temperatura apei urca până la 7,5 grade C, iar temperatura mediului ambiant se ridică la 14 grade C. În urma investigaţiilor de laborator, s-a stabilit următoarea compoziţie chimică:

După evenimentele din august 1944, izvorul a fost botezat cu numele de "23 August", însă în vorbirea localnicilor a rămas vechiul nume. La 12 noiembrie 1950, s-au recoltat noi probe pentru verificarea chimică a apei minerale. În momentul recoltării s-a înregistrat un debit de 4664 litri/zi, temperatura apei de 7 grade C, iar cea a mediului ambiant se ridica la 9,5 grade C. După efectuarea analizelor, s-a determinat următoarea compoziţie chimică:

După aceste verificări, izvorul a fost încadrat în categoria apelor: carbogazoase, bicarbonatate, calcice-feroase, magneziene-sodice, uşor sulfatate, oligominerale şi atermale.

În anul 1958, o delegaţie aparţinând Institutului de Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare Medicală din Bucureşti, s-a deplasat la Vatra Dornei pentru a efectua o nouă verificare chimică a izvorului. Constituenţii chimici, exprimaţi în mg la mie, aveau următoarea structură:

Ultima verificare chimică a apei minerale de la izvorul "Sentinela" a avut loc în data de 20 iunie 1989, realizată de o întreagă delegaţie venită de la Bucureşti. În timpul recoltării probelor, apa înregistra o temperatură de 14 grade C şi un pH de 5,3. În urma cercetărilor, s-a determinat următoarea compoziţie chimică:

Acestea au fost datele din cadrul tuturor cercetărilor realizate vreodată asupra apei izvorului Sentinela. Revenind la titlul acestui articol, vă invit să vizualizăm şi comparaţia fotografică, probabil, mult aşteptată.

Din fericire clădirea şi detaliile arhitecturale au fost păstrate cu sfinţenie până în prezent, singura diferenţă reprezentând-o adaugarea orologiului din vârful turnului. Vechea imagine a fost realizată în anul 1936, iar comparaţia sa fotografică (imaginea din dreapta) în 27 decembrie 2011. Aceasta a fost comparaţia de astăzi, să ne auzim cu bine şi data viitoare. Toate bune vă doresc!

Bibliografie:
1. Ţăranu, Petru - "Memoria Dornelor", vol. III (pag. 135-141, 231-232), Suceava, 1999;
2. Documente aflate în arhiva fondului documentar al bibliotecii "G.T.Kirileanu", Vatra Dornei;
3. Pricăjan, Artemiu - "Substanţele minerale terapeutice din România", Bucureşti, 1985;

Serbările Zăpezii, Vatra Dornei, 2012

2012-01-22T14:20:00.002+02:00

Toate fotografiile din cadrul evenimentului le puteţi vizualiza dând click aici, sau pe pagina de Facebook a Orion Media. Mulţumim!

Mai este doar o săptămână până când vestitul eveniment "Serbările Zăpezii", ediţia 2012, va începe să atragă mii de turiştii în staţiunea montană. Spectacolul va debuta în data de 27 ianuarie 2012, derulându-se pe parcursul a trei week-end-uri consecutive, până pe 12 februarie 2012. În afară de soliştii şi trupele de muzică ce vor fi prezente, se vor organiza şi concursuri de schi cu premii din belşug.

Vineri, 27 ianuarie 2012:
19:00 - Intensiv
19:45 - Dj Savy

Sâmbătă, 28 ianuarie 2012:
19:00 - Intensiv
19:45 - Odyssey
20:45 - Dj Rynno & Sylvia
21:30 - Impact

Duminică, 29 ianuarie 2012:
15:00 - Ansamblul "Dorna Dorului"
Adriana Bucevschi
Nicoleta Hafiuc
Ansamblul "Poieniţa"

Vineri, 3 februarie 2012:
Trupa Elle
Dj Savy
Datina

Sâmbătă, 4 februarie 2012:
Datina
Trupa Elle
Trupa Taxi

Duminică, 5 februarie 2012:
Plaiurile Dornelor
Mădălina Candrea
Balada Bistrița
Pamfil Roată

Vineri, 10 februarie 2012:
Michael Star

Sâmbătă, 11 februarie 2012:
Michael Star
Mădălina Candrea
Alexandra Ungureanu & Crush
CRBL

Duminică, 12 februarie 2012:
Dorna Dorului
Călin Brăteanu
Claudiu Martinică

Mulţumim şi vă aşteptăm!! Sursa

Life in Pictures - Scena vieții

2012-01-22T00:26:00.002+02:00

Un cadru tras în timpul ultimei piese de teatru vizionate. La cât de prins eram cu fotografierea şi cu obţinerea de unghiuri cât mai perfecte, am şi uitat cum se numea piesa sau măcar despre ce era vorba. Da, îmi e puţin ruşine, însă fotografia următoare mă cam scuză:

Şi da, totul a pornit de la Costin!!

Iacă-tă, am câștigat!!

2012-01-21T16:07:00.000+02:00

"Nu am folosit și nu folosesc serviciile de televiziune, internet sau telefonie de la Romtelecom Dolce, dar din cele auzite de la prieteni, nu este cazul de nici un fel de...".

Aşa începe articolul scris acum aproape o lună în cadrul acestei campanii, care mi-a adus un premiu în valoare de 100 de euro! Dovada o aveţi aici! Nu pot decât să adresez mulţumiri organizatorilor şi felicitări participanţilor!

Scurte despre produsele bio

2012-01-21T13:59:00.000+02:00

Ştiu din auzite că prea multe medicamente clasice (adică alea create prin tot felul de amestecături chimice) strică, iar prea puţine dăunează. Spun din auzite deoarece nu mă declar un consumator convins de medicamente, fie ele chimice, clasice, bio sau mai ştiu eu cum. Dacă mă doare o măsea merg la dentist, nu pricep de ce trebuie să stai acasă şi să îţi plângi de milă în timp ce te îndopi cu paracetamol din jumătate în jumătate de oră. La fel şi cu durerea de cap sau de burtă; după un somn liniştit ai şi uitat de ele; nu trebuie neapărat să iei un algocalmin ca să poţi publica un articol pe blog.

La fel e şi cu produsele Calivita (cică bio); nu le-am încercat, nu le încerc şi cu siguranţă nu mă gândesc să le încerc. Dacă industria bio a explodat (aici mă refer la vânzări) în ultima perioadă, iar toată lumea consuma eco ca să trăiască mai mult, de ce firmele producătoare nu ar lucra cu chimicale, iar pe ambalaj să adauge ceva culoare verde? Adică, nu ar trebui să cumpere utilaje noi dedicate bio şi nici să cheltuiască în plus pentru materia primă.

Dacă aş deţine o firmă de produse bio, cu siguranţă aş alege să cumpăr fulgi de cereale cu adevărat eco, la care să adaug o aromă artificială de căpşuni, iar pe ambalaj să strecor şi o imagine cu sută la sută bio. Pentru mine, ca director, ar fi perfect: costuri mai mici, încasări mai mari. La asta vroiam să ajung şi să vă întreb ce părere aveţi despre produsele Calivita (am ataşat şi linkul pentru documentare)?

Şi dacă vă întrebaţi, DA, este un articol plătit! Până şi un colecţionar are nevoie de bani pentru a-şi duce munca mai departe!

Parfumul unei cafele de dimineață

2012-01-21T12:30:00.000+02:00

Recunosc, nu obişnuiesc să beau cafea dimineaţa, când mă trezesc; am alte obiceiuri, precum verificatul imboxului pe email sau cititul ultimelor articole de pe blogurile preferate, însă imaginile cu acel fum fin izbucnind din spuma cafelei este, cu adevărat, superb!!! Să nu mai vorbesc despre cum este ilustrat în cărţile poştale următoare:

De asemenea, vă voi ruga, ca după ce veţi vizualiza ilustratele, să îmi spuneţi: când aţi băut ultima cafea şi ce făceaţi în acel timp?

Parfumurile copilariei au pornit de la Mirela, ajungând într-un final la: LunaPatrată, Carmen, Rokssana, Călin, Lili, Teo, Karma, Max Peter, Lolita, Doru ...

"La Dorna", o nouă poezie

2012-01-20T17:48:00.002+02:00

"O lună răsare din trestii aurii,
Copii plecând spre case de pe pârtii zglobii,
Afară iar ninge, şi-i viscol şi frig,
La Dorna, prin parcuri, prietenii se-aprind." (20 ianuarie 2012)

Vouă de ce sentimente vă aduc aminte aceste versuri?
Toate poeziile mele se pot citi și pe pagina special dedicată! Toate bune!

Comparație între trecut și prezent (ep.6): Strada Republicii (II)

2012-01-19T18:20:00.000+02:00

Salutare şi bine v-am regăsit în cadrul celui de-al şaselea articol al proiectului de renaştere (fotografică şi istorică) a clădirilor şi străzilor celei mai importante staţiuni montane din întreaga Moldovă. Am revenit asupra str. Republicii cu noi fotografii din alte unghiuri, iar pentru final, am pregătit şi o mică surpriză pentru toţi cei ce urmăresc această serie de comparaţii fotografice.

Dacă în articolul anterior am prezentat ipostaze ale străzii Republicii chiar din mijlocul acesteia, de această dată vom oferi o panoramă de la înălţime, mai exact, o imagine realizată dintr-una din camerele Hotelului Carol (fostă Vila I), undeva în jurul anilor 1970-1980:

Apreciez această vechime din mai multe motive, după cum urmează:
1. Cartea poştală face parte din aceeaşi serie în care se regăseşte şi ilustrata prezentată în acest articol, fiind realizate de acelaşi fotograf;
2. Gama de culori folosită la prelucrarea imaginii este aceeaşi ca cea folosită în anii `70-`80;
3. Atât ilustrata prezentată mai sus, cât şi cea prezentată în acest articol, sunt realizate din Hotelul Carol (cel mai probabil în aceeaşi zi);

Ceea ce este interesant în această carte poştală, este faptul că ne prezintă şi partea nordică a oraşului (de pe malul stâng al răului Dorna, direcţia de mers spre est), unde, dacă privim cu atenţie, putem observa cele patru mari turnuri ce dominau zona: cel al primăriei, al gării, al casei Vladimir (despre care am discutat în articolul cu numărul 5 al proiectului) şi al bisericii romano-catolice (vis-a-vis de Hotelul Traian, considerat cel mai luxos loc de cazare între anii 1944-1970, actual spital al oraşului).

Vă invit, că în cele ce urmează, să aruncăm un ochi şi peste comparaţia fotografică a zonei, realizată în data de 27 decembrie 2011:

Înainte de a trece mai departe, doresc să mulţumesc conducerii şi recepţionerei hotelului Carol pentru entuziasta colaborare şi dorinţa de a contribui la acest proiect, pentru care mă simt obligat să le mulţumesc. Fotografia a fost realizată din balconul camerei cu numărul 17, sub atenta supraveghere a recepţionerei, singura cameră a hotelului care nu era închiriată în acel moment. Relativ simplu, cadrul din 27 decembrie reprezintă o perspectivă asupra străzii Republicii, asupra consolidării ambelor maluri ale răului Dorna şi asupra situaţiei dezastruoase în care se găseşte Casino-ul. De menţionat faptul că, pentru a se economisi o sumă uriaşă de bani care ar fi fost cheltuită pentru asfaltarea şi reabilitarea străzii, aceasta a fost pavată; iar, cu toate că sună ciudat, arată chiar bine.

Într-un final, a sosit şi momentul prezentării surprizei despre care vorbeam la începutul articolului. Dacă aş fi un turist proaspăt sosit în vacanţă la Vatra Dornei, aceasta ar fi prima carte poştală pe care aş trimite-o acasă părinţilor:

Ilustrata este preluată din colecţia grupului Dorna-Watra, de pe Facebook; pe această cale mulţumindu-le. Toate bune!

Comparație între trecut și prezent (ep.5): Casa Vladimir

2012-01-18T20:48:00.000+02:00

Anunţam în ultimul meu articol cum că în următorul post din cadrul proiectului, deja cunoscut de cei ce îmi fregventează blogul, cum că voi vorbi despre Hanul "Lăpuşneanu", unul dintre cele mai vechi monumente istorice ale oraşului Vatra Dornei; un edificiu istoric necunoscut nici măcar de localnici, darămite de turiştii ce îşi petrec aici vacanţele şi concediile. Însă, datorită unei entorse a piciorului stâng care mă ţine închis în casă timp de o săptămână (începând de astăzi), am ales să îmi ocup timpul lucrând la comparaţiile fotografice, cu care cred că deja v-am obişnuit. În acest nou articol am ales să vă prezint una dintre cele mai superbe şi dominante clădiri istorice ale oraşului; este vorba despre Casa Vladimir: "loc de cazare pentru preoţii care se aflau la odihnă şi tratament la Vatra Dornei", după cum precizează şi Petru Ţăranu în propria monografie a oraşului, "Memoria Dornelor" (vol III).

În imaginea ce urmează putem vedea monumentul la începutul vieţii sale; mai exact, undeva în jurul anilor 1915-1917; apreciez momentul fotografierii în jurul acestor ani deoarece, după cum puteţi observa, în vechea imagine nu există copaci, nici măcar plantaţii, timp în care comparaţia fotografică prezintă nu mai mult de 16 astfel de pomi. Având în vedere şi durata de 60-80 de ani necesară unui copac din zona de munte pentru a ajunge la maturitate.

În cele ce urmează, puteţi vizualiza comparaţia fotografică a imaginii anterioare, realizată în data de 27 decembrie 2011. Ceea ce mă bucură cel mai mult este faptul că monumentul nu şi-a pierdut, în toată "viaţa" sa, nici măcar un detaliu arhitectural, nici măcar ferestrele sau uşile, care după cum ştim sunt primele schimbate în timpul restaurărilor sau modificărilor ulterioare. Totul a rămas la fel, după cum puteţi vedea:

Proiectul de execuţie a fost definitivat la Cernăuţi, sub conducerea mitropolitului Bucovinei, Vladimir Repta. Probabil aşa se explică şi prezenţa elementelor arhitecturale asemănătoare cu cele ale clădirii Palatului Mitropolitan din Cernăuţi, prezentat în cele ce urmează:

Ideea ca Vatra Dornei să aibă o casă de odihnă a preoţilor aparţine Asociaţiei Preoţilor din Bucovina. Lucrările de construcţie au început la 31 mai 1911, cu ajutorul fondurilor din partea mitropolitului Bucovinei şi primarului din acele vremuri a oraşului, Ştefan Forfotă (1910-1917), acestea finalizându-se în 1915. Clădirea, fiind destinată în special preoţilor, a fost prevăzută şi cu un spaţiu de închinare, amplasat în partea de est a clădirii, "sădind" astfel una dintre cele mai înalte turle din împrejurimi.

- în timpul primului război mondial, clădirea a fost destinată pentru cazarea ofiţerilor trupelor austro-ungare oprite în oraş, iar mai apoi, ca spital pentru răniţi.
- în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost destinată, din nou, pentru cazarea ofiţerilor trupelor, de această dată, germane, iar mai apoi, ca spital pentru răniţi.
- între cele două războaie mondiale, a funcţionat ca hotel doar în timpul verilor. Acesta, cu cele 21 camere ale sale şi grupuri sanitare la fiecare etaj, era considerat unul de bun gust deşi tarifele practicate erau simbolice. În timp ce Hotelul Traian (actualul spital municipal al oraşului), cel mai luxos pentru acele timpuri, practica suma de 260-280 lei pentru camerele cu două paturi, la Casa Vladimir se încasa doar 130-140 lei, deşi confortul era acelaşi. În imaginea următoare, Hotelul Traian:

O parte neagră a istoriei acestui monument istoric o reprezintă perioada de după 23 august 1944, când edificiul şi bunurile din interior au rămas fără proprietar. Voci anonime spun că imediat după părăsirea clădirii, ar fi fost înfiinţată o societate numită "Vladimir" care ar fi administrat, până în 1950, monumentul şi bunurile acestuia; însă nimeni nu poate confirma.

La 9 aprilie 1953, tribunalul din Vatra Dornei, prin Sentinţa Civilă nr. 169, a hotărât, în baza art.1, litera d., din Decretul 111/1951, trecerea imobilului în proprietatea statului, ca bun părăsit. Clădirea era identică cu Cartea Funciară nr. 2027 a comunei cadastrale Vatra Dornei, parcelele 173 şi 174, cu un teren în suprafaţa totală de 2777 metri pătraţi.

În ultimii 30 de ani, clădirea a devenit sediul oficial al Întreprinderii Miniere Vatra Dornei, cei doi administratori acordând o atenţie sporită renovării edificiului, păstrând neatinse simbolurile exterioare arhitecturale, restaurarea având loc, în mare parte, pe interior. Actualul administrator şi deţinător al monumentului istoric este Sucursala Minieră "Bucovina", care a dus şi duce mai departe lucrările de restaurare.

Bibliografie:
1. Ţăranu, Petru - "Memoria Dornelor", vol. III, pag. 217-219
2. Pagina oraşului Vatra Dornei, Wikipedia
3. Documente aflate în arhiva Fondului documentar al Bibliotecii "G.T.Kirileanu" din Vatra Dornei
4. "Enciclopedia României", vol. II, pag. 120
5. Imagini, colecţie personală

În legătură cu ep.6 al comparațiilor fotografice

2012-01-17T09:04:00.000+02:00

Spuneam aici, că printre altele, am împrumutat de la biblioteca orăşenească şi cartea scrisă de Petru Țăranu, "Memoria Dornelor", vol. III. Studiind capitolul al VIII-lea: Clădiri monumentale şi de importanţă istorică, la punctul VIII.10 am avut plăcerea de a afla de Hanul "Lăpuşneanu", o veche clădire declarată monument istoric, de care, mai mult ca sigur, 95% dintre oamenii locurilor nu au auzit!

"Alexandru Lăpuşneanu s-a străduit mai mult decât alţi domni moldoveni să întreţină legături comerciale intense cu bistriţenii. La 1557 el a clădit în munţi un han ca să servească negustorilor drept adăpost liniştit şi comod."

Citatul este preluat din cartea mai sus amintită (pagina 233,, primul paragraf), informaţia fiind, la rândul ei, preluată din cartea lui Arthur Loebel - "Dezvoltarea istorică a băilor de apă feruginoasă Dorna, pe baza unor studii de arhivă" (pag. 135-137).

Pe 21 ianuarie voi merge în locul indicat de Petru Țăranu pentru a vedea în ce stadiu de degradare se află această clădire sau dacă măcar mai există. Cu mai multe informaţii şi fotografii voi reveni în seara de 21, când, sper, va apărea cel de-al cincilea articol din cadrul proiectului. Până atunci, toate bune!

O escapadă fotografică la Podu Turcului

2012-01-16T10:51:00.001+02:00

De foarte mult timp mi-am dorit să realizez o şedinţă foto pe străzile acestui "oraş" din pricina existenţei a câtorva clădiri care astăzi, părerea mea, ar trebui declarate monumente istorice locale şi conservate ca la carte. Însă, după cum m-am obişnuit să aflu, de foarte multe ori vizual, aceste clădiri devin într-un final ruine vandalizate de cei care trăiesc în ignoranţa completă. Aaa, şi era să uit, majoritari sunt ţiganii în acest "oraş", căci la ce am ajuns să văd, nu am cum să le mai spun.

În fine, să trecem peste rasismul de care dau dovadă ori de câte ori sunt implicaţi rromii (ca să le zic şi în termeni europeni) şi să începem relatarea excursiei fotografice propriu-zisă. Menţionez încă de la început că acest articol reprezintă un semnal de alarmă la adresa autorităţilor locale şi de ce nu, naţionale.

Bineînţeles, că orice şedinţă fotografică într-un loc pe care nu îl cunoşti decât din vorbele bunicilor şi din ce ai mai citit pe internet, şi aceasta a început cu ceva emoţii. Încă de la intrarea în acest "oraş", am avut neplăcerea de a afla că locurile erau populate de mult mai mulţi rromi decât m-aş fi aşteptat; şi având asupra mea un DSLR Sony Alpha 100, un obiectiv Sigma de 70-210 1:4-5.6, un obiectiv Sony DT de 18-70 3.5-5.6, alte accesorii ale aparatului, un telefon Sagem my212x, un telefon LG KM900 Arena, carneţelul cu toate notiţele mele de până atunci şi bineînţeles gentuţa fotografică în care erau îndesate toate, sincer îmi era cam teamă să mă desfăşor după bunul plac. Însă, la mintea mea de 16 ani, mi-am spus că ce se poate întâmpla, există poliţie...mda!

Am început de pe str. Nicolae Bălcescu, probabil una dintre cele mai importante străzi ale "oraşului"; aceasta duce în inima pieţii, unde în fiecare luni, se organizează târgul. Puteam fi prădat oricând de privirile neprimitoare din zonă, aşa că nu aveam timp de pierdut. Ştiam din spusele bunicului, că pe această stradă, din zecile de clădiri costruite în perioada 1890-1910 ar mai exista 3 sau 4. Acestea au fost uşor de identificat după culorile şterse şi ferestrele de lemn de mult "trecute". Însa, din cele 3 sau 4 clădiri despre care îmi povestea bunicul, acum mai există doar două, restul fiind renovate după imaginaţia românească...

Din spusele localnicilor (dintre cei cu care am reuşit să schimb o vorbă), în locul brutăriei exista un han dedicat celor ce veneau de la Bacău să îşi vândă produsele la târg (informaţie neverificată).

Clădirea de culoare galbenă, după cum puteţi vedea în imaginea anterioară, a fost construită în anul 1895. Nu ştiu dacă acea Cojocărie mai funcţionează, însă clădirea ar merita restaurată şi consolidată. Nu credeţi? Nici despre clădirea din stânga nu putem spune că este mai nouă, probabil construită până în 1900, ar merita, de asemenea, restaurată şi declarată monument istoric local.

Eram indignat de privirile localnicilor, aşa că nu am pierdut timpul deloc. După ce am analizat în câteva minute,cu proprii ochi, cele două clădiri amintite anterior, m-am grăbit spre vechea autogară.

Am reuşit să scap, pentru câteva minute, de privirile curioşilor; am profitat şi am pătruns în clădire. Nu mă aşteptam la cine ştie ce, însă a meritat să văd interiorul. Totul era gol, pereţi deterioraţi, cărămizi peste tot, doar o masă de biliard îşi mai găsea locul într-un colţ întunecat. Câteva fotografii, în cele ce urmează:

Informaţii istorice privitoare la această clădire a autogării nu am reuşit să obţin, nici măcar de la primărie, din păcate! Imediat după ce m-am întors acasă, am trimis un mesaj pe mailul primăriei din Podu Turcului, după cum urmează:

"Bună ziua,
Acum aproximativ o săptămână am făcut o vizită fotografică în comuna Podu Turcului; în special, m-am axat pe clădirea vechii autogări şi clădirea de culoare verde din dreapta primăriei! Aş dori ca pe siteul propriu să realizez 2 comparaţii fotografice între trecut şi prezent, însă nu dispun de imaginile vechi ale clădirilor mai sus menţionate, de pe vremea când acestea funcţionau! Aş dori ca prin binefacerea dumneavoastră, să căutaţi în arhiva primăriei orice imagini şi/sau informaţii istorice ce ilustrează aceste două clădiri. Aş aprecia colaborarea dumneavoastră.
În schimbul acestora, voi menţiona în comparaţiile foto sursa vechilor ilustrate!

Cu stimă, Ciprian Pardău! Toate bune!
Tel: 0742.897.699
E-mail: daniel_96_rapid@yahoo.com
Website: http://www.pardau.blogspot.com"

Însă, nici după aproape două săptămâni nu am primit un răspuns, nici măcar unul negativ. Se simte teama de a vorbi despre vechi clădiri şi edificii istorice aflate în administraţia primăriei!!

Aici se termină primul articol din cadrul călătoriei de la Podu Turcului. În următoarea relatare a excursiei foto vă voi prezenta vechile clădiri de pe str. Tudor Vladimirescu şi clădirea de culoare verde din dreapta actualei primarii (vechea judecătorie a locului). Să ne auzim cu bine!

Proiectul "Comparație între trecut și prezent" are de azi banner

2012-01-15T21:55:00.004+02:00

De astăzi, proiectul "Comparaţie între trecut şi prezent" are propriul său banner. A fost creat pentru colaborarea cu echipa de pe ComunitateFoto.ro. În cel mult 7 zile, proiectul va beneficia de un afiş şi un comunicat de presă, toate oficiale!

300x250

Dacă preluaţi bannerul, vă rog să mă anunţaţi pentru a vă trece în lista de parteneri. Mulţumesc anticipat.

Eminescule, eu nu te-am uitat !!

2012-01-15T17:49:00.000+02:00

Aşa se intitulează primele mele versuri dedicate poetului. Eram în ultimul an de gimnaziu când le-am iscălit:

"Hmmmm,
Fericit nu pot fi, căci nu mai este,
Trist nu pot să fiu, căci încă trăieşte,
Melancolic...probabil, dar încă tânjesc,
Căci prin versurile lui...eu încă trăiesc!!" 13 ianuarie 2011

Life in Pictures - O altă modalitate de a vedea florile

2012-01-15T11:06:00.001+02:00

Life in Pictures a început pe blogul lui Costin. Vă doresc tuturor o zi frumoasă alături de familie și prieteni, și de ce nu, de zăpadă.

Parfumurile unei copilării de mult uitate

2012-01-14T20:21:00.000+02:00

După ce am vizionat cu mare interes cărţile poştale prezentate de Max pe propriul său blog, nu aveam cum să rămân indiferent la această temă propusă. Însă, dacă Max a realizat un montaj din cărţi poştale (ceea ce eu obişnuiam), de această dată v-am pregătit copilăria ilustrată pe... timbre; asta aşa ca o aroganţă.

Au mai scris: Mirela, Rokssana, Lolita, LunaPatrata, Sara, Lili, Max, Carmen ...

Fotografii din curtea păsărilor

2012-01-14T09:20:00.002+02:00

Cele două fotografii au fost realizate în cadrul Excursiei Fotografice din Bacău, sat Glăvănești (3-10 ianuarie 2012).

Casinoul din Vatra Dornei - o nouă șansă la renaștere

2012-01-13T23:21:00.001+02:00

Vestea este preluată din publicaţia lunară a oraşului, numită Monitorul de Dorna. Articolul publicat în data de 8 ianuarie 2012 de către Mihai Cioată este unul cât de cât complex, însă vă voi prezenta doar câteva rânduri din acesta.

"În săptămâna premergătoare Crăciunului, a avut loc, după mai bine de 7 ani de la ultima tentativă de dialog dintre autorităţile locale şi reprezentanţii Arhiepiscopiei Sucevei şi Radautilor, prima discuţie cu privire la salvarea clădirii cazinoului."

"Reprezentantul societăţii civile dornene a propus Arhiepiscopiei trei instituţii care ar putea prelua clădirea cazinoului: un ONG local, Consiliul Local al municipiului Vatra Dornei sau Consiliul Judeţean Suceava. Atât reprezentantul Arhiepiscopiei cât şi părintele Mihai Valică, au spus că biserica nu poate dona obiectivul, nici măcar pentru o perioadă de 5-10 ani, dar că sunt de acord cu un parteneriat cu oricare dintre instituţiile menţionate."

"Părintele a propus şi a garantat celor prezenţi ca şi IPS Pimen va agrea propunerea sa, cum că cei 10 miliarde lei vechi pe care Consiliul Judeţean îi virează anual către culte, să fie redirecţionaţi în 2012 către reabilitarea cazinoului dornean."

"Se poate spune că cine va salva clădirea cazinoului va rămâne în istorie, în schimb, cei care îl vor îngropa, vor merge direct la groapa istoriei."

Articolul a fost publicat şi în Monitorul de Suceava, conţinând şi mai multe informaţii. Vă recomand să îl citiţi aici.

Materiale de studiu în proiectul "Comparație între trecut și prezent"

2012-01-12T20:09:00.002+02:00

După cum bine ştiţi, acum circa trei săptămâni am publicat pe acest blog primul episod al proiectului "Comparaţie între trecut şi prezent" (cine nu ştie despre ce vorbesc, îl invit să urmeze acest link). De atunci, proiectul a ajuns la al patrulea episod, al cincilea fiind în lucru. Am fost plăcut surprins când două persoane din oraşul Vatra Dornei şi una din Bucureşti s-au oferit să mă ajute în acest proiect; este vorba despre Doru Bighiu şi Andrei Avram din Vatra Dornei, iar din Bucureşti, Max Peter.

Despre proiect s-a scris până acum pe trei mari bloguri româneşti (linkurile le găsiţi în pagina proiectului din partea de sus a siteului), urmând ca în săptămâna ce urmează să îl promovez şi la radio; începând cu data de 2 februarie articolele din cadrului comparaţiilor foto vor fi publicate şi în ziarul local "Monitorul de Dorna", condus de Doru Bighiu.

Revenind la titlul acestui post... astăzi am făcut o vizită bibliotecii din oraş! Am fost plăcut surpins să descopăr nu mai puţin de 6 cărţi având ca subiecte istoria şi obiceiurile din staţiunea montană. Dintre cele şase, am reuşit să împrumut pe termen de 2 săptămâni următoarele publicaţii:

În loc de încheiere, vreau să vă anunţ faptul că principalul monument istoric al oraşului, Casinoul, are o nouă şansă de a renaşte din propria ruină! Revin cu mai multe detalii într-un nou articol; până atunci, toate bune!

Continuă ascensiunea în topul ZeList

2012-01-11T22:29:00.003+02:00

Se pare că trebuie să vă mulţumesc din nou; cu ajutorul vostru, blogul şi-a continuat ascensiunea în topul ZeList şi în această săptămână. Dacă pe 27 decembrie 2011 acesta se afla pe locul 11644, în data de 3 ianuarie 2011 a urcat până pe 9764, după cum se poate observa în graficul următor:

După doar 7 săptămâni de când blogul a fost înscris în acest clasament, a reuşit să excaladeze 53557 de locuri, ajungând la un scor de 0,313. Să sperăm că în următoarea săptămână să ajungem şi mai aproape de vârful blogosferei!

PS: Aceasta este postarea cu numărul 101; deci, la un "Mulţi Ani" întârziat. Toate bune!

Căci bătrânețea e grăitoare

2012-01-11T21:18:00.001+02:00

Comparație între trecut și prezent (ep.4): Strada Republicii și monumentele istorice aferente (I)

2012-01-11T13:28:00.000+02:00

Salutare tuturor. Înainte de toate, aş dori să îmi cer scuze pentru absenţele din mediul online; însă, după cum spuneam şi aici, am fost plecat timp de 7 zile într-o călătorie fotografică în judeţul Bacău, mai precis în comunele Glăvăneşti şi Podu Turcului. Fotografiile realizate în această perioadă se vor putea vizualiza în următoarele zile.

Revenind la cel de-al patrulea articol al proiectului; dacă în primul episod prezentam Gara Băi, în al doilea Primăria oraşului, iar în al treilea şoseaua de centură, astăzi vom discuta despre strada Republicii, cea de-a doua stradă ca importanţă istorică a oraşului, după str. Mihai Eminescu.

Vă întrebaţi de ce este aşa de importantă această stradă în istoria staţiunii montane? Ei bine, deoarece păstrează nu mai puţin de 4 monumente istorice construite şi amplasate succesiv; este vorba despre Hotelul Carol (fosta Vila I), Casinoul, Hotel Maestro (fosta poartă de intrare în parcul municipal) şi Complexul Balnear (în prezent găzduieşte numeroase magazine de prost gust, birouri şi chiar cluburi).

Dacă până acum, în fiecare episod prezentam o singură carte poştală, de această dată voi face abstracţie de la regulă. Aşadar, să vedem prima ilustrată:

Fotografia este una foarte veche, realizată undeva în jurul anilor 1915-1920. Spun asta deoarece, după cum veţi observa în ultima fotografie, atât strada, clădirile cât şi decorurile s-au schimbat semnificativ. De amintit aici: prezenta gardului de împrejmuire atât a parcului cât şi a Casinoului, absenţa firelor de curent, iluminatul realizându-se cu ajutorul felinarelor, aspectul complet schimbat al Casinoului, absenţa trotuarelor, absenţa străzii pietruite. De observat cele 5 persoane din partea dreaptă a fotografiei; dacă privim atent acel grup, putem observa faptul că prima persoană poartă costum popular, iar celelalte haine închise la culoare, specifice acelor timpuri.

Să trecem la cea de-a doua carte poştală:

De această dată, cartea poştală "veche" nu mai este la fel de veche, însă prezintă ceva foarte interesant: strada este nivelată, iar în partea stângă a imaginii putem observa un trotuar. Totodată, putem observa schimbarea culorii acoperişului Hotelului Carol (prima clădire de la dreapta la stânga). Putem estima anul realizării fotografiei ca fiind undeva în jurul a 1940-1945; sper să nu greşesc. Ar fi fost interesant dacă deţineam şi părţile verso ale celor două ilustrate; cine ştie ce piese filatelice ar fi putut fi prezente!

Să vedem şi comparaţia foto a celor două cărţi poştale; aceasta a fost realizată în dată de 27 decembrie 2011, alături de un bun prieten, Silviu Scheuliac:

Informaţiile istorice pentru fiecare clădire din imaginile de mai sus vor fi relatate în momentul în care voi prezenta fiecare construcţie în parte. Pentru cine este nerăbdător, poate da un search pe Google, însă îl avertizez că informaţiile pe care le va citi, fie ele şi de pe Wikipedia, sunt nesemnificative; uneori chiar eronate!

Ce fac fotografii??

2012-01-03T14:23:00.000+02:00

Corect; calatoresc. Exact asta voi face și eu în urmatoarele 10 zile. Dupa călătoria din Suceava, în această seară voi pleca spre Bacău, unde voi petrece câteva zile participând la numeroase ședințe foto alături de un bun prieten. Mă voi axa, în principal, pe peisaje, portrete, arhitecturale și panorame.

Așadar, îmi cer scuze de pe acum pentru golul pe care îl voi lăsa în urmatoarele zile pe blog. Însă, promit că mă voi întoarce cu fotografii, nu multe, dar superbe! Țineți-mi pumnii. Toate bune!

La o ceașcă de ... lumini

2012-01-03T12:25:00.000+02:00

Cele mai bune fotografii înscrise în "Retrospectiva lui 2011"

2012-01-01T23:16:00.001+02:00

Este vorba despre concursul organizat de Dragoş Asaftei, în colaborare cu revista Photo Magazine. Nu este un concurs de lungă durată (30 decembrie 2011 - 4 ianuarie 2012), însă tema acestuia face totul: Cea mai reuşită fotografie a anului 2011. Premiile puse la bătaie nu sunt prin cele mai luxoase, însă sunt absolut necesare oricărui fotograf, indiferent de experienţa acumulată; acestea reprezintă 3 abonamente timp de 1 an la revista Photo Magazine.

Fiind un concurs foto, sincer, nu m-am putut abţine să nu particip, cu toate că mi-a luat ceva timp să aleg cele mai bune 2 fotografii ale anului 2011. Însă, după ce am petrecut în jur de 2 ore în faţa computerului m-am hotărât. M-am înscris în concurs cu fotografiile aceasta şi aceasta.

Revenind la concursul lui Dragoş, am vizualizat de câteva ori fiecare fotografie participantă (până în momentul de faţă) şi am ales 7 cele mai reuşite fotografii. Vă invit şi pe voi să le vizualizaţi şi să vă spuneţi părerea!! Cine doreşte să se înscrie în concurs, este invitat să acceseze acest link.

"Boston, MA at night" de Popescu Cezar-Gabriel:

"No name" de Mihai Baboi:

"No name" de Moldovean Vlad:

"Biserica Neagră, Brașov" de Adrian Mladin:

"No name" de Adrian Mladin:

"Portret" de Radu Sergiu:

"Perfect strangers" de Raluca Miheşan:

Life in Pictures | Artificii de Revelion

2012-01-01T13:57:00.001+02:00

La mulţi ani, 2012 !!!

2011-12-31T12:40:00.000+02:00

Şi iată că am ajuns şi la finalul acestui an; aceasta este ultima postare, aşa că tot ce pot să vă mai spun este un sincer La Mulţi Ani şi un an nou plin de bucurii şi împliniri alături de cei dragi. Sărbători fericite, multă sănătate şi să ne auzim cu bine şi la anu` care vine (na, că am dat-o puţin şi-n poezie)....

În pustietatea unui cătun - Dornișoara

2011-12-30T22:05:00.000+02:00

Comparație între trecut și prezent (ep.3): Strada Dornei ("centura" orașului)

2011-12-29T22:41:00.001+02:00

Dacă în primul episod vorbeam despre Gara Vatra Dornei Băi (cunoscută local ca şi Gara Mică), iar în al doilea despre primăria oraşului, de această dată voi prezenta una dintre multele panorame (vederi generale) ale oraşului prezente în ultimul lot de cărţi poştale pe care am pus mâna, despre care vorbeam aici.

Din păcate, nici de această dată nu am reuşit să aflu vechimea fotografiei prezentă pe cartea poştală, însă o pot aprecia undeva în jurul anilor 1970-1980. De ce? Simplu. Dacă "urechiem" puţin istoria fotografiei, aflăm că prima captură foto color, realizată de James Clerk Maxwell, reprezentând o panglică, a avut loc în anul 1861; iar dacă medităm puţin şi asupra istoriei oraşului Vatra Dornei, aflăm de asemenea, că cea de-a treia clădire (de la dreapta spre stânga) prezentă în fotografia de pe cartea poştală, a fost construită în jurul anilor 1950-1970.

De asemenea, dacă analizăm cu atenţie fotografia cărţii poştale, putem observa stâlpii de electrificare ai căii ferate; ştiind că prima electrificare a unui "drum de fier" românesc a avut loc în anul 1965, putem estima anul realizării fotografiei ca fiind situat între 1970-1980.

Ştim foarte bine că tot ce are legătură cu patrimoniul cultural şi istoric nu interesează decât foarte puţină lume (cel puţin în România); prin urmare este foarte greu să aflu în timp util anumite informaţii relevante. De asemenea, arhivele oraşului sunt extrem de greu de accesat, aşa că îmi cer scuze de pe acum dacă am menţionat ani sau informaţii eronate!! Să vedem şi cartea poştală lăudată adineauri, urmată de comparaţia sa foto din data de 27 decembrie 2011:

Recomand vizualizarea cât mai detaliată a fotografiei din 27 decembrie 2011, deoarece este compusă din nici mai mult, nici mai puţin de 18 fotografii. Toate au fost unite cu ajutorul programului Photoshop CS5, în decursul a aproximativ 2 ore de lucru. Într-un final s-a ajuns la o imagine cu dimensiunile de 9903x2571. Ştiu că nu este exact acelaşi cadrul ca cel prezent pe cartea poştală, însă m-am gândit că o perspectivă completă a Străzii Dornei oferă o mai mare cantitate de informaţie.

Pe meleaguri bucovinene - Vf. Oușoru

2011-12-29T15:46:00.001+02:00

Ascensiunea în topul ZeList

2011-12-29T10:10:00.000+02:00

Țin să vă mulțumesc tuturor pentru ajutorul oferit; tuturor celor care îmi vizitați blogul zilnic, care mă urmăriți prin RSS, care mă comentați, care dați like-uri sau tweet-uri la articole și fotografii, care mă aveți în blogroll și care mă susțineți, așa cum puteți fiecare. Cu ajutorul vostru am reușit să urc blogul pe locul 11.644 în ZeList.

Din simplă curiozitate, acum 1 luna și jumătate am adăugat blogul în topul ZeList. Pe atunci, era plasat pe locul 63.321, urmând, ca treptat, să urce în clasament. În data de 27 decembrie 2011, am ocupat locul 11.644. Graficul evoluției a fost mereu pe plus, după cum puteți vedea în print-screen-ul următor:

Din capăt de țară

2011-12-28T20:12:00.001+02:00

Comparație între trecut și prezent (ep.2): Primăria Vatra Dornei (partea întâi)

2011-12-27T22:48:00.002+02:00

Spuneam în primul episod al "serialului" Comparație între trecut și prezent, faptul că voi reveni în scurt timp cu cel de-al doilea episod. Iată-mă! Preconizez, încă de acum, că această rubrică va avea în jur de 90 de episoade; spun asta deoarece am pus mâna pe o colecție de aproape 90 de cărți poștale cu diverse panorame, peisaje, clădiri și obiective turistice ale orașului Vatra Dornei, locul meu de baștină de când mă știu!

În acest episod voi vorbi puțin despre Primăria orașului. Monument istoric, cu seria SV-ÎI-m-B-05662; construită în anul 1897 de către austrieci, aceasta păstrează în continuare aceleași detalii arhitecturale ca cele de acum 100 de ani! Din păcate, planul urbanistic întocmit nu a fost cea mai bună idee a consiliului local, primăria fiind "dotată" cu ferestre termopan, care sincer, strică aspectul extraordinar al monumentului istoric. De asemenea, turnul primăriei, împreună cu orologiul său gigantic, vizibil din aproape orice colț al orașului, au încetat din viață imediat după căderea lui nea Ceașcă!

În cele ce urmează, vă invit să admirați o carte poștală, ce ilustrează monumentul istoric; anul emiterii îmi este necunoscut, din păcate, însă după autovehiculul Dacia și după fotografia color, putem aprecia ca fiind 1970-1980. Următoarea piesă reprezintă verso-ul cărții poștale, iar cea de-a treia imagine reprezintă o fotografie realizată de mine, pe data de 27 decembrie 2011, din exact aceeași poziție, încercând să obțin o imagine asemănătoare ca cea din cartea poștală!

De observat schimbarea aspectului străzii din fața primăriei; aceasta fiind animată cu zeci de mașini parcate de ambele părți ale acești șosele. De asemenea, mulți dintre copacii prezenți în fotografia de pe cartea poștală lipsesc cu desăvârșire din peisajul din 2011 a acestei zone. La exterior, clădirea nu s-a schimbat deloc, aceasta păstrând același aspect ca cel din primii ani de viață.

Aici pun capăt celui de-al doilea episod; voi reveni cât de curând cu o nouă prezentare a unei alte zone a acestui mirific oraș! Până atunci, toate bune și sărbători fericite!

La un șezut distanță

2011-12-27T08:34:00.001+02:00

Singur în doi

2011-12-27T00:29:00.000+02:00

Cele mai bune peisaje ale anului 2011

2011-12-26T18:30:00.000+02:00

Iată-ne ajunși la sfârșitul anului 2011. Un an care pentru mine reprezintă mult, chiar foarte mult:
- mi-am lansat blog fotografic
- mi-am achiziționat aparat foto DSLR
- m-am apucat serios de fotografie
și multe, multe altele! Așadar, m-am gândit să vă prezint într-o scurtă serie de articole, cele mai bune fotografii (pe categorii) realizate de Dragoș Asaftei (un bun prieten fotograf) în cadrul proiectului Redescoperă România.

În scurt timp voi prezenta câteva articole de acest gen cu propriile mele fotografii; dar deocamdată, încep cu cele ale lui Dragoș, deoarece mie îmi este chiar foarte greu să fac selecții ale propriilor mele fotografii!

Fotografie de produs: Hollywood Playboy

2011-12-25T22:27:00.000+02:00

Cadre fotografice - golful Biscaya

2011-12-25T17:52:00.000+02:00

Excursie feroviară: Vatra Dornei - Dornișoara (23 decembrie 2011)

2011-12-23T22:40:00.000+02:00

Comparație între trecut și prezent (ep.1): Gara Vatra Dornei Băi

2011-12-23T12:36:00.000+02:00

Gara Vatra Dornei Băi, așa cum arăta acum mai bine de 100 de ani.

Iar acum, fotografii din data de 15 octombrie 2011 ce înfățișează aceeași gară a orașului, așa cum este înconjurată de clasicele taxiuri. De observat amprenta lăsată de noile generații și de noua concepție a arhitecturii.

Săptămânal voi reveni cu astfel de comparații fotografice a fiecărui obiectiv turistic al orașului Vatra Dornei. Stați cu ochii și urechile ciulite.

Bătrânețea și sărăcia unui oraș

2011-12-22T19:08:00.001+02:00

Bătrânețea și sărăcia unui oraș numit Vatra Dornei. Realitatea, așa cum o vedem cu toții zi de zi pe străzile Dornei!

Ședință foto: Pop Irina (20 decembrie 2011)

2011-12-21T10:54:00.002+02:00

Luminile și liniile nopții

2011-12-20T08:45:00.000+02:00

Life in Pictures - bătrânețea și sărăcia

2011-12-18T08:09:00.000+02:00

Wallpaperule, unde ești??

2011-12-12T09:40:00.000+02:00

Cauți un site bun cu hd wallpapers 1080p?? Vrei ca desktopul tău să aibe personalitate, sau să reprezinte o anumită pasiune pe care o ai? Bineînțeles că da, asta ne dorim cu toții! Câți dintre voi nu ați căutat termenul wallpapers în Google, ați selectat rubrica cu imagini și ați navigat pe acolo în jur de jumătate de oră până să găsiți un wallpaper bun, care să fim sinceri, nici acela nu se potrivea cu ceea ce v-ați imaginat!! Așadar, de ce să nu apelăm la un site specializat în acest domeniu?? Recomand.

Life in Pictures (11 decembrie 2011) - urși

2011-12-11T07:54:00.001+02:00

Ferestre bătrânești

2011-12-09T10:36:00.001+02:00

În așternut de iarnă

2011-12-08T23:41:00.001+02:00

Ăștia timișoreni faini

2011-12-08T23:15:00.001+02:00

Da, e vorba despre cei din clubul de KickBox Timișoara. Băieții ăștia chiar se pricep în domeniul lor; e de înțeles, având în vedere că vorbim despre luptători antrenați de Ludovic Somogyi și Marius Crainic; doi veterani, să le zic, în arta acestui sport. Nu numai că au obținut rezultate remarcabile peste tot pe unde au participat, dar se antrenează intensiv, având în vedere faptul că orele la care se țin cursurile sunt destul de...înaintate...și aici mă refer la orele 21. Sincer, chiar regret că nu locuiesc în Timișoara, aș fi fregventat clubul destul de des pentru antrenamente.

Download movies...

2011-12-08T00:00:00.001+02:00

Cauți un site de Download Movies? Vrei să vezi un film bun, dar nu reușești să găsești nici un site care să te mulțumească? Nu reușește chiar nimeni să îți recomande un film care să ți se potrivească? Dacă chiar dorești că de acum încolo vizionarea unui film să devină ceva foarte simplu, accesează siteul Download Movies. Recomand Download Movies.

Linii de orizont

2011-12-04T13:17:00.001+02:00

Life in Pictures (4 decembrie 2011) - culori

2011-12-04T10:09:00.001+02:00

Să nu uităm, tot acest joc a pornit de la Costin.

În vârful munților...

2011-12-03T11:53:00.001+02:00

Concurs: "Tradiții de iarnă la români"

2011-12-03T09:52:00.001+02:00

Surprinde în imagini tradiții și obiceiuri românești, de la împodobirea bradului până la tăierea porcului :), de la pregătirea bucatelor alese până la colindători și urători, de la costume populare până la cascadorii și sporturi extreme și orice alte idei năstrușnice îți trec prin minte, care să ne arate cum ți-ai petrecut această vacanță de iarnă. Trimite-ne cele mai reușite 2 imagini și poți câștiga unul din premiile de mai jos!

1. Cum inscriu imagini in concurs?
Trebuie sa te loghezi in site-ul de concurs cu datele de logare in www.F64.ro . Daca nu ai deja cont, il poti crea AICI.

2. Tema concursului:
Trimite maxim 2 imagini care sa ne arate cum ti-ai petrecut tu vacanta de iarna, ce cadouri ai primit, cum te-ai distrat, cum l-ai asteptat pe Mos Craciun, cum ai pregatit bucatele traditionale sau cum ai impodobit bradul etc.
* Dimensiuni imagini: Imaginile trimise trebuie sa aiba latura mare de 1024 pixeli, format JPEG, fara semnatura, data sau alte insemne pe ele. Ne rezervam dreptul de a nu publica imaginile care nu respecta aceste conditii.
** Imaginile sunt aprobate in cel mult in 48h lucratoare, putand fi vizualizate apoi in site-ul de CONCURSURI F64.

3. Perioada desfasurare:
Etapa 1 - trimitere poze: 2 - 31 decembrie 2011
Etapa 2 - jurizare: 1 - 8 ianuarie
Etapa 3 - anuntarea castigatorului: 9 ianuarie pe Facebook.com/F64Studio si in Newsletterul F64.

4. Premii:
Premiul I - Aparat foto compact Canon Ixus 130 IS Orange (in valoare de 799 lei)
Premiul II - Aparat foto compact Canon Ixus 105 IS Aquamarine (in valoare de 599 lei)
Premiul III - Consola jocuri SONY Playstation 2 Black (in valoare de 579 lei)
Jurizarea va fi facuta de catre Cătălin Grădinariu – jurnalist si fotograf

Semne de singurătate

2011-12-02T21:13:00.001+02:00

Patriotisme

2011-12-01T12:42:00.001+02:00

Ședință foto - Culori de toamnă

2011-12-01T01:11:00.001+02:00

Cu abstractism, culori de toamnă

2011-11-29T23:41:00.001+02:00

Doar 45 de secunde - cadre fotografice

2011-11-29T23:15:00.001+02:00

Către cerul înnorat

2011-11-27T21:50:00.001+02:00

Summer Mood - cadre fotografice

2011-11-27T10:49:00.000+02:00

Ace de iarnă

2011-11-27T10:38:00.001+02:00

Life in Pictures (27 noiembrie 2011) - Municipiul Vatra Dornei între 1900-1950

2011-11-27T09:21:00.001+02:00

Vă reamintesc că jocul acesta a pornit de la Costin Comba. Vă doresc tuturor o duminică superbă!

Orizonturi suprapuse

2011-11-26T21:42:00.001+02:00

Modă ceaușistă

2011-11-26T21:40:00.001+02:00